09.SENTIMENTELE ŞI RUGĂCIUNEA

Dumnezeu va fi pentru noi, tot ce-i vom da voie să fie.

RUGĂCIUNEA CARE SE Înalţă slab dintr-o inimă şovăielnică, nu va primi răspuns din ceruri!
A ne ruga în numele Domnului Hristos înseamnă săcredem în făgăduinţele Sale, să ne bizuim pe harul Său şi săînfăptuimlucrările Sale în spiritul şi puterea lui Hristos.
Dacă ne-am gândi la Dumnezeu ori de câte ori vedem dovezile grijii Sale pentru noi, L-am păstra totdeauna în cugetele noastre. Darurile Sale bogate n-au fost date cu scopul de a absorbi atât de mult gândurile, dimpotrivă, ele ar trebui să ne reamintească totdeauna de El.
Mulţi acceptă religia numai cu mintea, ca o formă a sfinţirii, pe când inima nu este curată. Rugăciunea noastră ar trebui să fie însă: "Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule” (PsALMUL 51,10).

Dumnezeu nu NE cere să ne controlăm numai gândurile, dar şi pasiunile şi sentimentele... Nu le lăsaţi să cadă în slujba răului. 2T 561, 564 (1870) Chiar numai o singură trăsătură rea de caracter, o singură dorinţă păcătoasă cultivată perseverent vor face, în cele din urmă, fără efect puterea Evangheliei. Orice îngăduinţă păcătoasă adânceşte aversiunea sufletului faţă de Dumnezeu. (Proverbe 5,22): "cel rău este prins în însăşi nelegiuirea lui" Ispititorul nu ne poate obliga niciodată să facem răul. El nu poate stăpâni mintea decât dacă este încredinţată conducerii lui. Înainte ca Satana să-şi poată exercita puterea asupra noastră, credinţa noastră trebuie să slăbească, îngăduindu-ne să ne desprindem de Domnul Hristos. Fiecare dorinţă păcătoasă pe care o nutrim îi îngăduie lui Satana să facă un pas înainte pe terenul inimii. Fiecare punct în care eşuăm este o uşă deschisă, prin care el poate pătrunde pentru a ne ispiti şi pentru a ne distruge. DA 125

orice cuvânt de îndoială pe care îl rosteşti este o invitaţie adresată ispitelor lui Satana; Dacă-ţi faci cunoscut sentimentele… va fi imposibil să lupţi împotriva influenţei cuvintelor rostite de tine. CCH 13
Mulţi oameni îşi petrec ani îndelungaţi în întuneric şi îndoială, deoarece simţămintele lor nu sunt acelea pe care le-ar dori ei. Dar simţămintele nu au nici o legătură cu credinţa. Acea credinţă care lucrează prin iubire şi care purifică sufletul nu ţine de domeniul impulsurilor. Ea înaintează în necunoscut, bazându-se pe făgăduinţele lui Dumnezeu şi crezând cu tărie că Dumnezeu este capabil să aducă la îndeplinire tot ce a rostit. YI, 8 iulie 1897. (HC 119)
Dacă nu vei cultiva un mod de gândire optimist, mulţumitor, fericit şi voios, este posibil ca Satana să ia în stăpânire voinţa ta. 1T 704 (1868)
Îl dezonoraţi pe Domnul Isus prin manifestarea îndoielii faţă de făgăduinţele Lui preţioase. Isus doreşte ca noi să manifestăm faţă de El o credinţă fără rezerve. Lt 49, 1888. (HC 119)

Studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Nu vă lăsaţi conduşi de sentimente. simţământul nu înseamnă credinţă. Dar este necesar să avem o încredere statornică în Cuvântul lui Dumnezeu. 1 MCP,CAP 6 Nu sentimentele şi emoţiile tale sunt cele care te fac să fii un copil al lui Dumnezeu, ci îndeplinirea voinţei Sale. 5T 515, 516
Când ne simţim deprimaţi, să nu credem că Dumnezeu S-a schimbat. Am făcut legământ să trăim prin credinţă, nu să fim conduşi de sentimente, deoarece sentimentele se schimbă în funcţie de circumstanţe. Lt 42, 1890. (HC 124)
Mulţi au făcut confuzii în înţelegerea credinţei şi, ca urmare, nu se bucură de privilegiile pe care le - ar putea avea. Ei confundă credinţa cu sentimentele şi mintea lor este fără încetare abătută şi încurcată, deoarece Satana profită de orice avantaj posibil care provine din lipsa lor de cunoaştere şi de experienţă. {2MCP 537}
Sentimentele pot fi curate precum cristalul şi frumoase în puritatea lor, dar, cu toate acestea, ele pot fi nedemne de încredere, deoarece nu au fost încă supuse testului încercărilor. 7T 46 (1902)

Când nu se află sub influenţa directă a Duhului lui Dumnezeu, mintea poate fi modelată de Satana după cum doreşte. Satana va înjosi toate capacităţile raţionale asupra cărora deţine controlul şi le va transforma în însuşiri fireşti. Satana nu are nici cea mai vagă înclinaţie spre lucrurile preţuite şi aprobate de Dumnezeu, ci o plăcere deosebită pentru acelea pe care Dumnezeu le dispreţuieşte. Lt 8, 1891.
Dacă suntem ai Domnului Hristos, atunci cugetele noastre vor fi pline de El şi cele mai plăcute sentimente se vor îndrepta spre El.
Aceia care devin oameni noi în Isus Hristos vor da pe faţă în viaţa lor roadele Duhului Sfânt... (Galateni 5,22.23). Ei găsesc plăcere în lucrurile pe care cândva le urau şi urăsc ceea ce iubeau cândva. Cei îngâmfaţi şi încrezători în sine devin blânzi şi smeriţi cu inima, cei uşuratici şi încăpăţânaţi devin serioşi şi gata să asculte. Beţivii devin abstinenţi, iar desfrânaţii curaţi. CCH,7
Numai atunci când vom înţelege pe deplin dragostea lui Dumnezeu, numai atunci vom înţelege mai bine urâciunea şi grozăvia păcatului." CCH, 3
Unii nu au o conştiinţă sensibilă, deoarece le-a fost însemnată cu fierul roşu, printr-o îndelungă cultivare a egoismului...Mintea lor a fost atât de mult timp absorbită de interesele egoiste, încât nu mai poate înţelege valoarea lucrurilor veşnice. Preocupările egoiste au pus stăpânire pe întreaga lor fiinţă; asemenea unui magnet, aceste preocupări le atrag gândurile şi sentimentele, ţinându-le legate de lucruri de mică valoare. Dragostea de sine şi interesele egoiste au pervertit caracterul lor până acolo, încât nu mai pot face distincţie între lucrurile sfinte şi veşnice şi lucrurile obişnuite. 2T 519, 520 (1870)
Înfăţişarea acelora care nu cultivă gânduri bune şi motive neegoiste va trăda sentimentele ascunse din inimile lor. 4T 64 (1876)

Când Satana vine şi-ţi şopteşte că eşti un mare păcătos, priveşte în sus, spre Răscumpărătorul tău şi vorbeşte despre meritele Sale! … Recunoaşte-ţi păcatele, dar spune vrăjmaşului că "Hristos însuşi a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi"(1 Timotei 1,15)…şi că tu vei putea fi salvat prin iubirea Lui nemărginită. Noi nu trebuie să-L împăcăm pe Dumnezeu cu noi, (2 Corinteni 5,19). "Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine" CCH, 3
Noi nu Îl vedem pe Isus în persoană. Dar, prin credinţă, privim la El. Credinţa noastră se prinde de făgăduinţele Lui. Acesta a fost modul în care a umblat Enoh cu Dumnezeu. MS 27, 1901
Scopul rugăciunii trebuie să fie comuniunea cu Domnul şi nu doar a primi răspunsuri.

 <<<<08<<<<        >>>>10>>>>