16.ASCULTAREA ŞI CREDINŢA ÎN RUGĂCIUNE
Adevăratul respect este arătat prin ascultare. Dumnezeu nu a poruncit nimic care să nu fie esenţial şi nu există nici un alt mod de a manifesta respectul, care este atât de plăcut înaintea Sa, decât prin ascultarea de ceea ce a spusEl.
MOTIVAŢIILE NEASCULTĂRII
Adesea, cei care nu doresc să vină la pocăinţă se scuză spunând despre cei ce mărturisesc a fi creştini: "Eu sunt tot aşa de bun ca şi ei, o scuză pentru propria lor neglijare a datoriei. Pentru fiecare păcat recunoscut el prezintă o scuză, dacă n-ar fi fost anumite împrejurări. Ei ştiu ceea ce este drept şi totuşi refuză să facă
ASCULTAREA DE LEGE DOVEDEŞTE CREDINŢA
Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu dacă nu este însoţită de .. o schimbare hotărâtă în viaţă; orice lucru care constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu trebuie dat la o parte. (Is. 1,16.17) "Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă!
"Ascultarea nu este numai o simplă şi formală supunere, ci o slujire din iubire, este adevăratul semn al faptului că suntem ucenicii Săi (1 Ioan 5,3; 2,4) "Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor".Noi nu ne câştigăm mântuirea prin ascultarea noastră; pentru că mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu, care poate fi primit prin credinţă. Dar ascultarea este rodul credinţei.
PERICOLUL AMÂNĂRII ASCULTĂRII
Feriţi-vă de o îndelungată amânare!; un pericol insuficient de bine înţeles: în a tot amâna ascultarea de vocea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu şi a alege a trăi viaţa cea fără păcat, căci de fapt aceasta este în realitate cauza care produce amânarea. Lucrul pe care nu ajungem să-l biruim ne va birui el pe noi şi va lucra la pierderea noastră veşnică.Să nu considerăm păcatul ca fiind un lucru neînsemnat.
PIERDEREA PRIN NEASCULTARE
Condiţia păstrării vieţii veşnice este astăzi aceeaşi care a fost dintotdeauna: aceeaşi care a fost în grădina Edenului înainte de căderea primilor noştri părinţi: perfectă ascultare de legea lui Dumnezeu. Dacă viaţa veşnică s-ar acorda în alte condiţii, care să ceară păcătosului mai puţin decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi în primejdie. Atunci calea pentru păcat ar fi liberă. "Cum pot rămâne în Hristos?" "...După cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El." (Coloseni 2,6) "O viaţă trăită în Hristos este o viaţă de pace lăuntrică. Nu va fi extaz sentimental, ci o încredere statornică, plină de pace.CCH CAP.8
RUGĂCIUNEA ŞI ASCULTAREA
Dacă păstrăm nelegiuire în inimile noastre, dacă stăruim într-un păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va auzi; dar rugăciunea inimii căite şi zdrobite va fi totdeauna ascultată. Când am îndreptat tot ceea ce ştim că a fost rău, atunci putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. {CCH, 96}
ASCULTAREA DE BIBLIE
Există un fel de credinţă care este cu totul deosebită de adevărata credinţă. "...şi demonii cred... şi se înfioară" (Iacob 2,19). Existenţa şi puterea lui Dumnezeu, adevărul Cuvântului Său sunt realităţi pe care nici Satana şi îngerii săi nu le pot tăgădui. Dar aceasta nu este credinţă. Cuvântul lui Dumnezeu convinge de păcat; Cultivând grija, răbdarea, atenţia faţă de detalii, ascultarea faţă de lege, se dobândeşte cea mai importantă educaţie. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie puse în legătură
cu acele lucruri care sunt considerate a fi mici în viaţă. .. oferind motive pentru ascultare şi principii pentru formarea unui caracter drept. Misiunea Domnului Hristos pe pământ a fost nu de a desfiinţa Legea, ci, prin harul Său, de a-l aduce pe om înapoi, la ascultare de învăţămintele ei.
Vorbind despre Lege, Isus zicea: "Am venit nu să stric, ci să împlinesc". Cutezând să nesocotească voia lui Dumnezeu doar într-un singur punct, primii noştri părinţi au deschis zăgazurile unui potop de vaiuri, care au inundat lumea. Şi oricine urmează pilda lor va culege aceleaşi roade, acela care se depărtează de poruncă îşi făureşte propria sa nefericire şi ruină. Noi trebuie să primim acest cuvânt ca pe o autoritate supremă. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut mai presus de toate legiuirile omeneşti. Un "aşa zice Domnul" nu trebuie dat la o parte pentru un "aşa zice biserica" sau un "aşa zice statul".
INIMA ÎMPĂRŢITĂ
Serviciul pe jumătate îl aşează pe om de partea vrăjmaşului, ca aliat plin de succes al oştilor întunericului. .Cea mai puternică fortăreaţă a viciului în lumea aceasta nu este viaţa nelegiuită a păcătosului învederat sau a omului decăzut şi lepădat de lume, ci viaţa aceea care, altfel, pare virtuoasă, onorabilă şi nobilă, dar în care este nutrit un păcat, este îngăduit un viciu.
REZULTATUL RUGĂCIUNII ŞI ASCULTĂRII
Fiecare faptă a ascultării de Hristos, …, fiecare biruinţă câştigată asupra ispitei este încă un pas pe drumul spre biruinţa finală. "Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei" (Prov. 4,18). Biruinţa nu este câştigată fără multă rugăciune stăruitoare, fără îngenuncherea eului la fiecare pas. Numai pretenţia de ucenicie n-are nici o valoare. Credinţa în Hristos, acea credinţă care mântuieşte sufletul, nu este aşa cum o prezintă mulţi. "Crede, crede","şi n-ai nevoie să ţii Legea". Doar o credinţă care nu duce la ascultare nu este decât încumetare. Apostolul Ioan zice: "Cine zice: 'Îl cunosc' şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el." (1 Ioan 2,4). Ascultarea este dovada uceniciei. Păzirea poruncilor dovedeşte sinceritatea mărturisirilor noastre de iubire. "Prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui" (1 Ioan 2,3).
UNDE ESTE NEVOIE de ascultare
- Tot atât de sigur pe cât este Autor al legilor fizice, Dumnezeu este Autor al Legii Morale. Legea Sa este scrisă cu propriu-I deget pe fiecare nerv, fiecare muşchi, fiecare facultate ce i-a fost încredinţată omului.
- Obligaţiile pe care le avem faţă de Dumnezeu, de a-I înfăţişa trupuri curate, neprihănite, sănătoase, nu sunt înţelese.
- Un eşec de a îngriji de mecanismul viu este o insultă la adresa Creatorului. Există reguli rânduite în mod divin, care, dacă ar fi respectate, ar păzi fiinţele omeneşti de boli şi moarte prematură.
Mântuitorul nostru Şi-a avertizat ucenicii că, exact înaintea celei de-a doua Sa veniri, va exista o stare de lucruri foarte asemănătoare cu aceea dinaintea potopului. Mâncatul şi băutul vor fi duse la exces şi lumea va fi dedată plăcerilor. Pasiunea oarbă stăpâneşte raţiunea. "Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?..." (1 Cor. 6,15.19,20) Trupurile noastre sunt proprietatea cumpărată a lui Hristos şi noi nu avem libertatea de a face cu ele ce ne place. Neştiinţa cu privire la aceste lucruri este un păcat. Neştiinţa de bunăvoie sporeşte păcatul.