Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Citește mai departe...Nu te astepti sa intri intr-o competitie fara antrenament sau pregatire si sa castigi.
De-a lungul istoriei guvernul si conducatorii au dat legi despre cum trebuie sa traim si sa ne comportam unii cu altii. Din dosarele istoriei aflam ca fiecare din aceste legi au fost incalcate. Se pare ca istoria se repeta...
Articolul 25 din Constitutia Romaniei intitulat "Viata intima, familiala si privat" alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatea altora, ordinea publica sau BUNELE MORAVURI."
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
Ce ne spune experienta omenirii, dupa cum am vazut, realitatea, este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om, a individului a intarziatului mintal, a copilului mic si a fatului.
Dar valoarea vietii este calcata in picioare nu atat de paturile marginalizate ale societatii cat de lumea personalitatii progresiste care face din fapta sa logica si ideological pentru ceilalti, in numele “PROGRESULUI", un mod arbitrar si de la sine putere isi asuma raspunderea sa prezinte si sa perverteasca constiinta omenirii intregi.
Citește mai departe... Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).
În lunile ianuarie - februarie 2007 în comunitatea Foişor a avut loc un seminar susţinut de Pastorul Aron Moldovan. Pe această pagină puteţi găsi rezumatele la aceast seminar.
2. Sursa cunoştinţelor esenţiale
4. Dumnezeu - Valoarea supremă în univers
5. Isus Hristos - Oglinda gloriei lui Dumnezeu
6. Inchinarea biblica - testul final al credincioşiei
10. Respectarea ordinii universale
11. Comemorarea naşterii lumii şi reînoirii spirituale
12. Rolul Bisericii lui Dumnezeu
13. Caracterul - sinteza personalităţii
15. Destinul ţi-l hotărăşti singur
Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
Intervievat: Cornel Dărvăşan
1. Ce este traditia si ce aspecte implica aceasta în domeniul religios?
Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.
Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.
Cu ceva timp în urma, am fost invitat la o întâlnire de tineret pentru a prezenta un seminar intitulat "CURAJUL DE A FI DIFERIT".
Era o întâlnire foarte importanta pentru mine si bineînteles ca m-am pregatit întocmai. În mintea mea era totul foarte clar cu privire la modul în care se va desfasura programul. Asa ca iata: veni si ziua când trebuia sa ajung la întâlnirea cu pricina.
Citește mai departe...Beniamin Ciurea
În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.
Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.
Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.
Citește mai departe...Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă
Citește mai departe..."Asa vorbeste Domnul: Stati în drum, uitati-va, si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna; umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!" Ierimia 6:16
De curând am fost invitat la ziua de nastere a unei prietene în localitatea Cazaci.
Am ajuns acolo si împreuna cu doi dintre prietenii mei am fost întâmpinati de bunicii Nataliei. Am fost invitati în casa si primul lucru care mi-a atras privirea a fost un "Goblen" pe care scria: Isaia 1:18 " Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna."
Citește mai departe...Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?
Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.
Citește mai departe...
Zilele contin tunete, raze de soare, grindina, vant si ploaie. Nuantele sunt spectrul curcubeului, avand predominante nuante de rosu, purpuriu, galben si gri.
Doar o melodie linistitoare se aude... totul devine un roman pamantesc, un mister obscur, o mare piesa pe pamant.
"Factorul D" este factorul Dar. Nu putem sa dam ceea ce nu avem. Dumnezeu nu ne asteapta sa dam ceea ce nu ne-a dat El mai intai.
Citește mai departe...Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe...
1. Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt... De ce?
Citește mai departe...
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
Citește mai departe..."Cu ochii plini de dor asteptau venirea Mântuitorului, când întunericul sa fie înlaturat si taina viitorului sa fie limpezita".
"Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ... ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam înfierea". Galateni 4, 4.5
Gradina Edenului ... Paradisul ... Casa noastra ... Pacatul ne-a despartit de acest locas minunat. Satana a cautat sa ne îndeparteze de Tatal nostru Ceresc si sa ne câstige pentru el.
Citește mai departe...
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...
Parafrazând întrebarea Mântuitorului pusă ucenicilor: "Şi voi cine ziceţi că Sunt?", aşez şi eu înaintea ta, iubite cititor, întrebarea: "Tu, ce crezi că este colportorul?" Despre ce zic vei afla din rândurile care urmează.
Mântuitorul promis primei perechi a venit pe Pamânt. Domnul Hristos, Împaratul Slavei S-a dezbracat de natura cereasca pentru a îmbraca natura omeneasca.
Citește mai departe...
Era a nu ştiu câta oară, când îşi dorea o familie, cu un tată şi o mamă normali, care să îi ofere mângâiere şi nu bătăi care îi lăsau urme urâte pe corp şi care să nu o mai umilească în public prin observaţiile lor critice.
Citește mai departe..."Apa, simpla şi banala apă, care nu ne costă prea mult s-ar putea să fie unul dintre remediile cele mai nou descoperite.
Cei mai mulţi dintre noi am auzit despre faptul că, în cazul unui consum insuficient de apă, consecinţele pot fi: constipaţii, pietre la rinichi (litiază renală), poftă extraordinară de mâncare, ochi, gură şi piele uscate, etc. însă puţini dintre noi realizează că există o legătură strânsă între consumul de apă, calitatea apei şi cardiopatia ischemică, implicit apariţia infarctului miocardic.
Citește mai departe...