POEZIE
CE ESTE VIAŢA
Ce este viata pe acest pamânt?
Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;
Este-o suflare care nu îmi apartine mie
Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie
Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen
Citește mai departe...Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Ce este viata pe acest pamânt?
Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;
Este-o suflare care nu îmi apartine mie
Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie
Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen
Citește mai departe...Cele mai importante lucruri din viata noastra sunt determinate de alegerile noastre proprii, fie ca este vorba de alegerea unei masini, a unei locuinte, a unui loc de munca sau pur si simplu de alegerea unei carti pe care vrei s-o lecturezi. In urma acestor alegeri apar atat nemultumiri cat si satisfactii. Tanar fiind ma confrunt de ceva vreme cu o problema in care trebuie sa fac o alegere pentru ca de ea depinde implinirea dorintelor sau nazuintelor mele. Dintre toate una ma fascineaza cel mai mult si anume aceea de a fi reprezentat de cineva, sa stiu ca in urma alegerii acestui reprezentant am siguranta vietii materiale, a celei spirituale, etc. Dar cum si pe cine?
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.
Citește mai departe...
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Citește mai departe...Respirăm pretutindeni violenţa pare să accentueze nevoia unor atitudini inspirate de neîncredere şi de apărare. N-ar trebui să ne minunăm dacă fericirea blândeţii sună ca un paradox sau ca un ideal prea îndepărtat de posibilităţile noastre.
Citește mai departe...Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă
Citește mai departe...Astazi avem o intimitate mai mare cu Dumnezeu dar, se pare ca lumea vorbeste tot mai putin despre El fiind tot mai mult ignorat.
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
Citește mai departe...Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.
Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.
Intervievat: Rarinca Irina
- Studenta anul II Fac.de Matematica, Bucuresti
Aflându-ma zi de zi printre oameni, în mijloacele de transport în comun, sau în locuri extrem de aglomerate, mi-a fost imposibil sa nu observ tot felul de conflicte ce rasareau ca din pamânt. Încercând sa descopar cauzele ce-au generat aceste conflicte, mintea mi s-a îndreptat catre personalitatile puternice si reliefatul EU al celor implicati. M-am întrebat de ce exista atât de putina cedare, renuntare, îngaduinta...
B.B: Buna Irina, spune-mi te rog, crezi ca este posibila o totala renuntare la sine în favoarea celorlalti?
Citește mai departe...Ratacitori fiind cu toti pe-acest pamânt
Straini fata de Dumnezeu si tot ce este Sfânt,
Mergeam 'nainte fara nici o teama
Iar la chemarea Duhului cel Sfânt, eram fara de teama.
Cu toti mergeam ici acolo într-o doara
Ni se alatura si un strain, venit parca din alta tara.
Cine esti tu? Hai spune-ne straine!
Eu sunt Isus Hristos, si vreau ca sa veniti cu mine.
Citește mai departe...Paradisul – o realitate.
Chiar dacă pentru mulţi e greu de crezut, Paradisul a fost o realitate şi va deveni din nou o realitate. Nostalgia Paradisului o au toţi oamenii, fiecare în felul lui. Un indiciu că venim din Paradis este dorinţa comună de a ajunge acolo. Există peşti care s-au născut într-o zonă a lumii şi care se întorc de unde au emigrat părinţii lor, de unde au venit să-şi depună icrele, chiar dacă trebuie să parcurgă mii de kilometri. Şi noi vrem să ne întoarcem acolo unde protopărinţii noştri puteau să rămână (Gen. 2, 16.17) dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu şi nu şi-ar fi ales alt stăpân.
N-aş fi nimic sub soare
În inimă speranţă ca o stea
Ce străluceşte zi de zi
Tot mai curată căldura mea
N-aş fi nimic fără puterea Ta.
Speranţă vie arzând
Şi astăzi în adânc de sufletu-mi plăpând.
Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Doamne sunt tot eu, IACOV. Îti mai aduci aminte de mine? Ce-i drept a trecut ceva vreme de când am pus ultima oara genunchiul jos. Sunt eu, cel caruia lucrurile i-au mers mai mult prost decât bine. Nu zic ca nu ar fi patit si altii la fel, dar uneori ni se pare ca ceea ce ni se întâmpla noua, depaseste cu mult ceea ce li se întâmpla altora. Sunt eu, cel care am fost mai mult în vale decât pe culme desi sincer sa fiu, preferam mai mult atmosfera de acolo de sus, de pe înaltimi. Citește mai departe...
Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.
E sâmbătă seara. Nu sunt foarte relaxat. Tinerii m-au invitat în oraş zicând că "e un cer aşa senin...". Ce mult ne influenţează pe noi cerul! Cer senin, suntem şi noi veseli, cer înnorat, suntem şi noi mai puţin luminoşi. Aşa e aici la noi. Dar, mă întreb, cum e cerul acasă la Dumnezeu? Este şi acolo seninătate şi tristete? Sunt şi acolo îngeri care refuză să iasă în piaţa cetăţii? Citește mai departe...
Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).
Doamne sincer să fiu am obosit. Am obosit să lupt şi să mă lupt mereu cu oamenii aceştia pe care nu îi mulţumeşte nimeni şi nimic. Am obosit să îi ascult mereu cum se plâng şi cum strigă de parcă ar fi singurii pe care i-ar durea. Am obosit uneori, de 30 de ani de când tot rătăcesc cu ei pe aici prin pustie, să fiu bunul şi blândul Moise, care le îndură şi le duce pe toate. Uneori şi eu aş vrea să strig.
Citește mai departe...Beniamin Ciurea
În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.
Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.
Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.
Citește mai departe..."Cu ochii plini de dor asteptau venirea Mântuitorului, când întunericul sa fie înlaturat si taina viitorului sa fie limpezita".
"Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ... ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam înfierea". Galateni 4, 4.5
Gradina Edenului ... Paradisul ... Casa noastra ... Pacatul ne-a despartit de acest locas minunat. Satana a cautat sa ne îndeparteze de Tatal nostru Ceresc si sa ne câstige pentru el.
Citește mai departe...Alegerile îţi determină... soarta veşnică!
Legea lui Dumnezeu stă la baza întregii creaţiuni.
Nu putem încălca Legea lui Dumnezeu fără a suferi şi urmările.
Mântuirea depinde de dorinţa noastră de a intra în legătură cu Dumnezeu prin credinţă şi aceasta se dă pe faţă prin ascultarea de Legea Sa.
Legea celor zece porunci - Fă şi vei trăi.
Legea lui Dumnezeu - întruchipează mila şi dreptatea.
Si acela care da speranta si acela care mustra. Daca primim mustrarea, spune tot Cuvântul, devenim si într-o oarecare masura chiar suntem întelepti. Si efectul?... Suntem pregatiti si destoinici pentru orice lucrare buna. Citește mai departe...