Anunţuri

  • Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook

Articole

  • 08.Valori creştine – credinţa, speranţa şi dragostea

                Credinţa în general este ansamblul ideilor şi reprezentărilor acceptate în gândire şi manifestate în trăiri şi acţiuni concrete. Credinţa biblică este încredere în Dumnezeu şi în adevărul revelat de El cu privire la mântuire.
                Speranţa este siguranţa că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la vremea lor. Speranţa îmi apare ca un aspect al credinţei, credinţa care priveşte spre viitor. Cele două funcţionează împreună.

    Cum se naşte credinţa
                Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, sub influenţa Duhului Sfânt, privind la Isus Hristos care se descoperă în Biblie, se obţine încrederea în Autorul mântuirii noastre (Rom. 10, 17; Evrei 12, 2; Ioan 7, 17), dacă nu cădem în capcana mândriei (Ioan 5, 44) sau a lăcomiei (1Tim 6, 10).

    Citește mai departe...
  • EXPERIENŢE

    Se împlineşte Cuvântul

     

    • p7-isusinvataintemplu

    Cadre medicale, pastori, colpoltori, tineri instruiti sa prezinte principiile de sanatate, operatori pe calculator, bucatarese care pregateau retete sanatoase, analize gratuite... O expozitie de sanatate pe o perioada de o saptamâna în centrul Bucurestiului. Aveam mare nevoie de voluntari.

    Citește mai departe...
  • O piatră de aducere aminte

    Beniamin Ciurea

    • piatraperu
    Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.

    Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.

    Citește mai departe...
  • EDITORIAL

    Cărări vechi

    Marian Berbecila

    "Asa vorbeste Domnul: Stati în drum, uitati-va, si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna; umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!" Ierimia 6:16  

    • pagina_04_clip_image002
      De curând am fost invitat la ziua de nastere a unei prietene în localitatea Cazaci.

    Am ajuns acolo si împreuna cu doi dintre prietenii mei am fost întâmpinati de bunicii Nataliei. Am fost invitati în casa si primul lucru care mi-a atras privirea a fost un "Goblen" pe care scria: Isaia 1:18 " Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna."

    Citește mai departe...
  • Identitate pierdută

    Marian Berbecila
    • p2

    Sunt momente din viata mea în care ma "opresc" si ma debarasez de tot ce este în jur pentru a crea câteva clipe de discutie cu mine.

    Ma-ntreb ce vreau sa fac mai departe, îmi pun tinte noi si-mi fac planuri pe care doresc sa le pun în aplicare ... si ma-ntreb în cele din urma. "Cine sunt eu?"

    În acest editorial va invit la un dialog cu noi însine ca sa aflam "Cine suntem noi? Ce reprezentam?"

    Citește mai departe...
  • MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS

    Vi s-a născut un mântuitor

    Virginia Papuc

     

    • babyintemple
    Dupa caderea în pacat, când descurajarea cuprinsese sufletele lui Adam si Eva, Dumnezeu face o mare promisiune care reînvie speranta în inimile lor.

    Mântuitorul promis primei perechi a venit pe Pamânt. Domnul Hristos, Împaratul Slavei S-a dezbracat de natura cereasca pentru a îmbraca natura omeneasca.

    Citește mai departe...
  • POEZIE

    Rătăcire

    Maria

    Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
    precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.

    Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
    firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
    totul contopindu-se în armonii cereşti.

    Într-o zi, purtată de un vânt
    al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
    mi-am ferecat ochiul lăuntric,
    sub pleoapa încântătoarelor bacante.

    Citește mai departe...
  • Patru vecini ciudaţi

    Cules de Simona Dârnea

    Au fost odata patru vecini ciudati care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE si NIMENI.

    Modul lor de viata era religios. De exemplu: CINEVA îsi barfea vecinul, FIECARE stia ca acest lucru este pacat. ORICINE putea sa refuze sa asculte, dar ... NIMENI n-o facea... ORCINE stia ca FIECARE vorbea despre CINEVA, dar NIMENI nu le întrerupea conversatia.

    Toti apartineau aceleiasi biserici. FIECARE voia sa se închine, dar nu mergea la biserica deoarece nu vorbea cu ORICINE.

    Citește mai departe...
  • Vrem să-L vedem pe Isus

    Voicu Cristian

    • 2greeks
    Cu ceva timp înainte de sacrificiul Său, Mântuitorul Isus Hristos a avut o mare bucurie, aflând de dorinţa unor cetăţeni greci de a-L putea vedea şi sta de vorbă cu El.

    Ioan 15,20.21: “Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: Domnule am vrea să-L vedem pe Isus”.

    Această cerere era în mare parte o cerere obişnuită şi cu toate acestea Domnul Isus s-a bucurat mult transformând obişnuitul într-un adevărat eveniment. De ce oare? Pentru că sosise timpul ca lucrarea Sa deja ajunsă la maturitate fiind cunoscută şi preţuită şi de cetăţenii greci să intre în faza finală şi anume faza pecetluirii cu sângele Său.

    Citește mai departe...
  • DIVERSE

    MOISE

    Cristina Neagu

     

    • pagina_12_clip_image002_0000

    Doamne sincer să fiu am obosit. Am obosit să lupt şi să mă lupt mereu cu oamenii aceştia pe care nu îi mulţumeşte nimeni şi nimic. Am obosit să îi ascult mereu cum se plâng şi cum strigă de parcă ar fi singurii pe care i-ar durea. Am obosit uneori, de 30 de ani de când tot rătăcesc cu ei pe aici prin pustie, să fiu bunul şi blândul Moise, care le îndură şi le duce pe toate. Uneori şi eu aş vrea să strig.

    Citește mai departe...
  • 03.Poţi să fii „ca Dumnezeu”?

                Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu.   În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
                Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.

    Citește mai departe...
  • INTERVIU

    Măşti

    Beatrice Boieriu
    • pagina_12_clip_image002
    1. De ce se prefac oamenii? De ce vor să pară ALTFEL?

    1.  Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt...  De ce?  

    Citește mai departe...
  • 13.Caracterul – sinteză a personalităţii

                Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
                Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
    Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
                Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.

    Citește mai departe...
  • POEZIE

    Imagine

    Irina Dragu

    Măturam ieri un colţ de suflet
    Doamne, mai plouă peste praful din mine
    Să fiu curat găsit, ca tine.
    Să dau şi altora daruri divine.

    Citește mai departe...
  • 10.Respectarea ordinii universale

                Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă

    Citește mai departe...
  • Momente din viata Domnului Isus Hristos

    Andreea Dragoi

    "Ii vor pune numele Emanuel...Dumnezeu cu noi."

    "Din zilele vesniciei Domnul Isus Hristos era una cu Tatal; El era "chipul lui Dumnezeu", chipul maretiei si maiestatii Sale, "stralucirea slavei Lui". Si "pentru a arata aceasta slava, a venit El in lumea noastra. Pe acest pamant intunecat de pacat, El a venit sa descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi "Dumnezeu cu noi". De aceea s-a proorocit despre El ca "Ii vor pune numele Emanuel."

    Citește mai departe...
  • Iov

    Cristina Neagu

     

    • pagina_10_clip_image002
    Doamne a trecut atât de mult timp de când s-au petrecut toate acestea, de când mi-au murit într-o singură zi toţi copiii şi de când m-am ales cu boala asta care nu îmi dă pace, încât am şi uitat cum arătam. Prietenii mei, prietenii cu care am crescut şi cu care am descoperit lumea, s-au speriat când m-au văzut. Pentru că nu l-au recunoscu în Iov care se scărpina cu un ciob şi care era plin de răni din cap până în picioare, pe Iov cel de odinioară cu care se jucau, cu care stăteau la poveşti, cu care se sfătuiau şi cu care îşi împărţeau bucuriile.  Cred că dacă m-aş putea zări într-un colţ de apă nici eu nu m-aş mai recunoaşte Doamne.

    Citește mai departe...
  • Despre copii

    Daniela Dorcea

    Parinti, luati-va timp pentru copii vostri! Jucati-va cu ei, vorbiti cu ei!

    Acesta nu este timp pierdut, ci castigat. Asa ii veti ajuta sa treaca mai usor prin greutatile vietii, cladind in sufletul lor iubire si respect fata de voi. Un copil crescut astfel, va fi iubit si respectat de cei din jur, iar el va va iubi chiar si atunci cand drumurile il vor purta departe.

    Si nu uitati: roata se intoarce.

    Citește mai departe...
  • EXPERIENŢE

    "Şi voi cine ziceţi că sunt…?"


    Parafrazând întrebarea Mântuitorului pusă ucenicilor: "Şi voi cine ziceţi că Sunt?", aşez şi eu înaintea ta, iubite cititor, întrebarea: "Tu, ce crezi că este colportorul?" Despre ce zic vei afla din rândurile care urmează.

    • pagina_05_clip_image002
    În afara lucrării din casă în casă în numele editurii noastre şi al Asociaţiei pentru sănătate, educaţie şi familie, la sfârşitul acestuia putem adăuga: campanii de sănătate cu cortul amplasate în toată ţara, seminarii de sănătate, educaţie şi familie în şcoli, licee, locuri de muncă, biserici neoprotestante (baptiste, penticostale) şi chiar catolice.

    Citește mai departe...
  • EU CU CINE VOTEZ?

    Marian Berbecila
     

    Cele mai importante lucruri din viata noastra sunt determinate de alegerile noastre proprii, fie ca este vorba de alegerea unei masini, a unei locuinte, a unui loc de munca sau pur si simplu de alegerea unei carti pe care vrei s-o lecturezi. In urma acestor alegeri apar atat nemultumiri cat si satisfactii. Tanar fiind ma confrunt de ceva vreme cu o problema in care trebuie sa fac o alegere pentru ca de ea depinde implinirea dorintelor sau nazuintelor mele. Dintre toate una ma fascineaza cel mai mult si anume aceea de a fi reprezentat de cineva, sa stiu ca in urma alegerii acestui reprezentant am siguranta vietii materiale, a celei spirituale, etc. Dar cum si pe cine?

    Citește mai departe...
  • POEZIE

    SPERANŢĂ

    de Daniela Dragu

    N-aş fi nimic sub soare
    În inimă speranţă ca o stea
    Ce străluceşte zi de zi
    Tot mai curată căldura mea
    N-aş fi nimic fără puterea Ta.
    Speranţă vie arzând
    Şi astăzi în adânc de sufletu-mi plăpând.

    Citește mai departe...
  • Parfumul dragostei

    Marian Berbecila

    Se vad pentru prima oara... se privesc in ochi si......

    El cu o privire calda o "invita" pe ea sa-si deschida inima pentru a lasa acolo cele mai dulci cuvinte, alese special pentru ea... Ea cu un zambet, deschide timida usa inimii pentru a putea sa intre el... cel care ii va fura iubirea pentru totdeauna si care va face tot ce va putea ca ea sa fie cea mai fericita fiinta de pe pamant, pentru ca nu mai este nimeni ca ea pe pamant, pentru ca ea este printesa lui...

    Citește mai departe...
  • 12.Rolul Bisericii lui Dumnezeu

                Ce este biserica? În general, biserica este o societate de credincioşi care au aceeaşi doctrină, fac parte din aceeaşi organizaţie şi se supun aceleiaşi autorităţi, având aceleaşi ritualuri. Biserica are două aspecte: unul vizibil şi unul invizibil. Primul cuprinde pe toţi credincioşii care aparţin unei organizaţii. Al doilea include pe adevăraţii credincioşi care întreţin o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În orice biserică vizibilă sunt şi oameni nesinceri. Chiar şi în prima biserică creştină sau între cei doisprezece ucenici au fost persoane care nu erau cu toată inima de partea lui Isus.

    Citește mai departe...
  • POEZIE

    CE ESTE VIAŢA

    Marian Rece

    Ce este viata pe acest pamânt?

    Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;

    Este-o suflare care nu îmi apartine mie

    Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie

    Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen

    Citește mai departe...
  • Căutarea de sine

    Beniamin Ciurea

    În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.

    Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.

    Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.

    Citește mai departe...