Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
Citește mai departe...
Doamne sincer să fiu am obosit. Am obosit să lupt şi să mă lupt mereu cu oamenii aceştia pe care nu îi mulţumeşte nimeni şi nimic. Am obosit să îi ascult mereu cum se plâng şi cum strigă de parcă ar fi singurii pe care i-ar durea. Am obosit uneori, de 30 de ani de când tot rătăcesc cu ei pe aici prin pustie, să fiu bunul şi blândul Moise, care le îndură şi le duce pe toate. Uneori şi eu aş vrea să strig.
Citește mai departe... Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Natalia Podeanu
"Eu am venit ca oile să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug" Ioan 10,10
"M-am hotărât! Sunt gata să-mi îndeplinesc visul. Nu mă interesează "gura lumii"! Sunt o persoană independentă şi cu siguranţă voi reuşi. Trebuie doar să am încredere în forţele proprii şi să lupt. Nimic nu mă mai poate opri! Visez deja la excursiile în Europa, la locurile în care voi fi un oaspete de onoare, la serile pe care le voi petrece cu familia mea la gura şemineului, la nopţile pe care o să-i învăţ tainele reuşitei mele. Bineînţeles cu puţin efort, voi avea lumea la picioarele mele. Voi trăi în belşug."
Citește mai departe...
Beatrice Boieriu
"Copilul, pentru a-si dezvolta complet si armonios personalitatea, are nevoie de iubire si intelegere..." - Declaratia Adunarii Generale a Natiunilor Unite din noiembrie 1959 asupra drepturilor copilului.
Dezvoltarea completa si armonioasa a personalitatii copilului este deosebit de importanta atat pentru perioada vietii omului adult si viata sa viitoare pe Noul Pamant, cat si pentru societatea de acum. Aceasta este conditionata de prezenta iubirii si a intelegerii.
Citește mai departe..."Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu asteptase venirea Mantuitorului. Din acest eveniment ei isi legasera sperantele lor cele mai stralucite. In cantec si profetie, in slujba templului si rugaciunea de acasa, ei asezasera numele Lui. Si cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut.
Citește mai departe...N-aş fi nimic sub soare
În inimă speranţă ca o stea
Ce străluceşte zi de zi
Tot mai curată căldura mea
N-aş fi nimic fără puterea Ta.
Speranţă vie arzând
Şi astăzi în adânc de sufletu-mi plăpând.
Beniamin Ciurea
În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.
Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.
Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.
Citește mai departe...
Mântuitorul promis primei perechi a venit pe Pamânt. Domnul Hristos, Împaratul Slavei S-a dezbracat de natura cereasca pentru a îmbraca natura omeneasca.
Citește mai departe...Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.
Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
totul contopindu-se în armonii cereşti.
Într-o zi, purtată de un vânt
al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
mi-am ferecat ochiul lăuntric,
sub pleoapa încântătoarelor bacante.
Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe...Cu ceva timp în urma, am fost invitat la o întâlnire de tineret pentru a prezenta un seminar intitulat "CURAJUL DE A FI DIFERIT".
Era o întâlnire foarte importanta pentru mine si bineînteles ca m-am pregatit întocmai. În mintea mea era totul foarte clar cu privire la modul în care se va desfasura programul. Asa ca iata: veni si ziua când trebuia sa ajung la întâlnirea cu pricina.
Citește mai departe...Ciurea Beniamin
Cât din mesajul apreciatei scriitoare vi se aplică? Frământătoare întrebare la care - dispuse sau nu - cuplurile sunt obligate să dea un răspuns.
Mulţi oameni se îndrăgostesc, se căsătoresc şi consideră că misiunea lor este terminată. Ei tind să creadă că toate celelalte vor merge automat. Dar cu greu poate exista ceva mai departe de adevăr.
O căsnicie fericită nu vine în mod spontan sau prin şansă. Dimpotrivă, o căsnicie fericită presupune că doi oameni să rezolve atât dificultăţile mici, cât şi pe cele mari.
Citește mai departe...
Cadre medicale, pastori, colpoltori, tineri instruiti sa prezinte principiile de sanatate, operatori pe calculator, bucatarese care pregateau retete sanatoase, analize gratuite... O expozitie de sanatate pe o perioada de o saptamâna în centrul Bucurestiului. Aveam mare nevoie de voluntari.
Citește mai departe..."Hrana pe care o mancam este ceea ce cladeste corpurile noastre. Mancati pentru a castiga putere, nu pentru imbatare." E.G.White
Dintre toate vietuitoarele, numai omul prepara alimentele in diferite moduri, pentru a le mari sapiditatea si digestibilitatea. Pregatirea alimentelor a devenit de-a lungul istoriei sale, pentru om o adevarata arta.
Citește mai departe... Credinţa în general este ansamblul ideilor şi reprezentărilor acceptate în gândire şi manifestate în trăiri şi acţiuni concrete. Credinţa biblică este încredere în Dumnezeu şi în adevărul revelat de El cu privire la mântuire.
Speranţa este siguranţa că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la vremea lor. Speranţa îmi apare ca un aspect al credinţei, credinţa care priveşte spre viitor. Cele două funcţionează împreună.
Cum se naşte credinţa
Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, sub influenţa Duhului Sfânt, privind la Isus Hristos care se descoperă în Biblie, se obţine încrederea în Autorul mântuirii noastre (Rom. 10, 17; Evrei 12, 2; Ioan 7, 17), dacă nu cădem în capcana mândriei (Ioan 5, 44) sau a lăcomiei (1Tim 6, 10).
Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.
Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.
Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.
Când ai privit ultima data un lucru frumos? Când ai privit ultima data un lucru care sa te faca sa zâmbesti în sufletul tau si sa te ajute sa descoperi cât de frumoasa este viata? Daca nu îti mai aduci aminte, îninte de a citi mai departe îsi propun un lucru. Du-te la fereastra, deschide-o larg si si respira adânc.
Citește mai departe...
Disciplina salvatoare, mântuitoare are câteva trasaturi dupa care se poate recunoaste. Aceste caracteristici pot fi considerate chiar atitudini si actiuni manifestate de parinti în educarea copilului lor.
Citește mai departe...Beniamin Ciurea
Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.
Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.
Citește mai departe...
Doamne a trecut atât de mult timp de când s-au petrecut toate acestea, de când mi-au murit într-o singură zi toţi copiii şi de când m-am ales cu boala asta care nu îmi dă pace, încât am şi uitat cum arătam. Prietenii mei, prietenii cu care am crescut şi cu care am descoperit lumea, s-au speriat când m-au văzut. Pentru că nu l-au recunoscu în Iov care se scărpina cu un ciob şi care era plin de răni din cap până în picioare, pe Iov cel de odinioară cu care se jucau, cu care stăteau la poveşti, cu care se sfătuiau şi cu care îşi împărţeau bucuriile. Cred că dacă m-aş putea zări într-un colţ de apă nici eu nu m-aş mai recunoaşte Doamne.
Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
