EDITORIAL

Căutări fără/cu sfârşit

Pierdut şi regăsit

Ratacitori fiind cu toti pe-acest pamânt

Straini fata de Dumnezeu si tot ce este Sfânt,

Mergeam 'nainte fara nici o teama

Iar la chemarea Duhului cel Sfânt, eram fara de teama.

Cu toti mergeam ici acolo într-o doara

Ni se alatura si un strain, venit parca din alta tara.

Cine esti tu? Hai spune-ne straine!

Eu sunt Isus Hristos, si vreau ca sa veniti cu mine.

INTERVIU

Măşti

1.  Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt...  De ce?  

EDITORIAL

Sunt doar un ţăran

Ceva care sa ma atraga la el nu avea...chiar nu avea nimic care sa ma atraga: nu avea un costum de calitate...nici pantofii nu erau cine stie ce...si totusi. Era si este cunoscut de toata lumea...

02.Sursa cunoştinţelor esenţiale

            Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
            Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).

Vrem să-L vedem pe Isus

Voicu Cristian

Ioan 15,20.21: “Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: Domnule am vrea să-L vedem pe Isus”.

Această cerere era în mare parte o cerere obişnuită şi cu toate acestea Domnul Isus s-a bucurat mult transformând obişnuitul într-un adevărat eveniment. De ce oare? Pentru că sosise timpul ca lucrarea Sa deja ajunsă la maturitate fiind cunoscută şi preţuită şi de cetăţenii greci să intre în faza finală şi anume faza pecetluirii cu sângele Său.

Captivi în libertate

Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii

09.Sănătate şi religie

            În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.

Spirala violenţei

Respirăm pretutindeni violenţa pare să accentueze nevoia unor atitudini inspirate de neîncredere şi de apărare. N-ar trebui să ne minunăm dacă fericirea blândeţii sună ca un paradox sau ca un ideal prea îndepărtat de posibilităţile noastre.

MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS

Am văzut steaua Lui

"După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat : "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui" Matei 2, 1-2.

15.Destinul ţi-l hotărăşti singur

            Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
            Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.

10.Respectarea ordinii universale

            Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă

JALOANELE FERICIRII

Nu te astepti sa intri intr-o competitie fara antrenament sau pregatire si sa castigi.

De-a lungul istoriei guvernul si conducatorii au dat legi despre cum trebuie sa traim si sa ne comportam unii cu altii. Din dosarele istoriei aflam ca fiecare din aceste legi au fost incalcate. Se pare ca istoria se repeta...

Articolul 25 din Constitutia Romaniei intitulat "Viata intima, familiala si privat" alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatea altora, ordinea publica sau BUNELE MORAVURI."

EXPERIENŢE

"Şi voi cine ziceţi că sunt…?"

Parafrazând întrebarea Mântuitorului pusă ucenicilor: "Şi voi cine ziceţi că Sunt?", aşez şi eu înaintea ta, iubite cititor, întrebarea: "Tu, ce crezi că este colportorul?" Despre ce zic vei afla din rândurile care urmează.

12.Rolul Bisericii lui Dumnezeu

            Ce este biserica? În general, biserica este o societate de credincioşi care au aceeaşi doctrină, fac parte din aceeaşi organizaţie şi se supun aceleiaşi autorităţi, având aceleaşi ritualuri. Biserica are două aspecte: unul vizibil şi unul invizibil. Primul cuprinde pe toţi credincioşii care aparţin unei organizaţii. Al doilea include pe adevăraţii credincioşi care întreţin o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În orice biserică vizibilă sunt şi oameni nesinceri. Chiar şi în prima biserică creştină sau între cei doisprezece ucenici au fost persoane care nu erau cu toată inima de partea lui Isus.

EXPERIENŢE

Se împlineşte Cuvântul

Cadre medicale, pastori, colpoltori, tineri instruiti sa prezinte principiile de sanatate, operatori pe calculator, bucatarese care pregateau retete sanatoase, analize gratuite... O expozitie de sanatate pe o perioada de o saptamâna în centrul Bucurestiului. Aveam mare nevoie de voluntari.

Rugăciune

Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?

Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.

DOR

Iacov

MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS

Ca un prunc

Vremea împăcării

Cand zvonuri de razboaie sunt in prim plan la stirile de seara,

Cand unii se jertfesc de tineri pentru o bomba nucleara,

Noi adunam din cartea sfanta margaritarele iertarii,

Si celor care vor, le spunem ca este Vremea Impacarii!

Momente din viata Domnului Isus Hristos

"Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu asteptase venirea Mantuitorului. Din acest eveniment ei isi legasera sperantele lor cele mai stralucite. In cantec si profetie, in slujba templului si rugaciunea de acasa, ei asezasera numele Lui. Si cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut.

MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS

Suirea la Ierusalim

La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.

"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.

Rugăciunea unei fetiţe

Era a nu ştiu câta oară, când îşi dorea o familie, cu un tată şi o mamă normali, care să îi ofere mângâiere şi nu bătăi care îi lăsau urme urâte pe corp şi care să nu o mai umilească în public prin observaţiile lor critice.