Căutarea de sine

Beniamin Ciurea

În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.

Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.

Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.

INTERVIU

VOIA TA ... ÎN VIATA MEA

Intervievat: Nelu Burcea

"Vreau sa stiu care este alegerea cea mai buna în deciziile pe care trebuie sa le iau! Vreau sa aflu care este planul lui Dumnezeu cu viata mea! Vreau sa cunosc ... viitorul!"

B.B: Ce ar însemna pentru noi, muritorii, posibilitatea descoperirii viitorului? Si de ce Dumnezeu nu a îngaduit aceasta?

N.B: Ar fi tentant sa cunoastem viitorul. Daca nu am putea schimba acest viitor, nu ne ajunge tristetea pentru trecut si prezent? Daca am putea schimba viitorul, nu cumva l-am transforma într-un vis egoist? Daca am sti sfârsitul de la început , cu siguranta am alege aceeasi cale pe care Dumnezeu ne-a condus.

05.Isus Hristos – oglindirea slavei lui Dumnezeu

            Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.

            Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl

            Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.

Îvaţă pe copil...

Daniela Dorcea

"Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si când va îmbâtrâni nu se va abate de la ea." (Proverbe 22,6)
Cu câta bucurie primeste o familie vestea ca numarul membrilor ei se va mari cu unu! Apoi, cu câta grija viitorii parinti se îngrijesc pentru ca pruncul sa se dezvolte sanatos! Cu câta emotie asteapta ei aparitia pe lume a copilului lor, dorindu-si nu neaparat sa fie baiat sau fata, ci sa fîe sanatos, iar mama sa-1 poata creste bine! Dar... exista un dar care poate umbri aceste sentimente ale persoanelor care le experimenteaza.

Rugăciunea, necesitate şi scop
Cum să mă rog
Mărturisirea păcatelor în rugăciune
Bucuria şi încumetarea în rugăciune
Perseverenţa şi credincioşia în rugăciune
Îngerii buni, satana şi ruga noastră
Postul şi ruga
Rugăciuni greşite
Sentimentele şi rugăciunea
Mâncarea şi rugăciunea
Rugăciunea şi studiul Bibliei
Rugăciunea cântată
Rugaciunea şi încercările
Rugăciunea ta şi păcatul tău
Cum să primesc răspuns la rugăciune
Ascultarea şi credinţa în rugăciune
Rugăciunea ca blestem şi binecuvântare

Raţiunea vieţii

George MacDonald şi-a început cândva o predică spunând: "Dacă nu vă pot face să-L cunoaşteţi mai bine pe Isus Hristos, venirea mea la voi a fost în zadar. Dacă nu pot ajuta nici o inimă omenească să se apropie de Cel Viu, lucrarea mea e fără rost."

Apoi a continuat întrebând: "V-aţi gândit vreodată că vă aflaţi în această lume doar pentru a-L descoperi pe Domnul Isus Hristos şi pentru nimic altceva?"

11.Comemorarea naşterii lumii şi reînnoirii spirituale 

            Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin

03.Poţi să fii „ca Dumnezeu”?

            Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu.   În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
            Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.

07.Salvare prin suferinţă

            Salvarea sau mântuirea este readucerea omului la starea de la care a căzut prin sfidarea autorităţii lui Dumnezeu. Salvarea constituie un proces care se desfăşoară în general pe tot parcursul istoriei mântuirii şi în particular cu fiecare persoană care poate fi recuperată. Preţul mântuirii este inestimabil.
            În Biblie mântuirea (salvarea) este prezentată credincioşilor ca având loc în trecut (1 Tim. 1, 9), desfăşurându-se în prezent (Fil. 2, 12) şi completându-se în viitor (1 Petru 1, 5.9). Procesul îl iniţiază Dumnezeu (Rom. 5, 8) şi tot El îl continuă (Rom. 5, 10). Sursa mântuirii este harul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8.9), preţul plătit este sângele Domnului Hristos (1 Petru 1, 18.19), viaţa Celui nevinovat în locul celor vinovaţi (2Cor. 5, 21), calea prin care se obţine este credinţa vie şi lucrătoare (Efes. 2, 8; Gal. 5, 6).

Un Dumnezeu în care să te-ncrezi

Si fericirea are un vuiet...

Intr-o lume in care se alearga din zi in zi mai mult spre nicaieri, intr-o lume intunecata, rece si straina, oamenii viseaza sa gaseasca intr-o zi, adevarata fericire... Asadar, speranta la fericire traieste, oriunde si oricand, chiar si atunci cand durerea se "incapataneaza" sa ne arate contrariul.

Pierdut şi regăsit

Ratacitori fiind cu toti pe-acest pamânt

Straini fata de Dumnezeu si tot ce este Sfânt,

Mergeam 'nainte fara nici o teama

Iar la chemarea Duhului cel Sfânt, eram fara de teama.

Cu toti mergeam ici acolo într-o doara

Ni se alatura si un strain, venit parca din alta tara.

Cine esti tu? Hai spune-ne straine!

Eu sunt Isus Hristos, si vreau ca sa veniti cu mine.

15.Destinul ţi-l hotărăşti singur

            Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
            Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.

Valoarea timpului...

Ca sa stii cât valoreaza un an,

Întreaba un stundent care a pierdut examenele,

Ca sa-ti dai seama cât valoreaza o luna,

Întreaba editorul unui ziar saptamânal

Ca sa-ti dai seama cât valoreaza o zi

Întreaba o persoana nascuta pe 29 februarie

Ca sa-ti dai seama cât valoreaza o secunda

Captivi în libertate

Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii

Rugăciune

Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?

Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.

MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS

Vi s-a născut un mântuitor

Mântuitorul promis primei perechi a venit pe Pamânt. Domnul Hristos, Împaratul Slavei S-a dezbracat de natura cereasca pentru a îmbraca natura omeneasca.

DIVERSE

MOISE

Doamne sincer să fiu am obosit. Am obosit să lupt şi să mă lupt mereu cu oamenii aceştia pe care nu îi mulţumeşte nimeni şi nimic. Am obosit să îi ascult mereu cum se plâng şi cum strigă de parcă ar fi singurii pe care i-ar durea. Am obosit uneori, de 30 de ani de când tot rătăcesc cu ei pe aici prin pustie, să fiu bunul şi blândul Moise, care le îndură şi le duce pe toate. Uneori şi eu aş vrea să strig.

POEZIE

Imagine

Măturam ieri un colţ de suflet
Doamne, mai plouă peste praful din mine
Să fiu curat găsit, ca tine.
Să dau şi altora daruri divine.

Ideal

Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.

Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.

În lunile ianuarie - februarie 2007 în comunitatea Foişor a avut loc un seminar susţinut de Pastorul Aron Moldovan. Pe această pagină puteţi găsi rezumatele la aceast seminar.

Viaţă deplină

1. Cunoaşte-te pe tine însuţi

2. Sursa cunoştinţelor esenţiale

3. Poţi fi "ca Dumnezeu"?

4. Dumnezeu - Valoarea supremă în univers

5. Isus Hristos - Oglinda gloriei lui Dumnezeu

6. Inchinarea biblica - testul final al credincioşiei

7. Salvarea prin suferinţă

8. Valori creştine

9. Sanatatea si religia

10. Respectarea ordinii universale

11. Comemorarea naşterii lumii şi reînoirii spirituale

12. Rolul Bisericii lui Dumnezeu

13. Caracterul - sinteza personalităţii

14. Din paradis în paradis

15. Destinul ţi-l hotărăşti singur

02.Sursa cunoştinţelor esenţiale

            Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
            Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).

14.Din Paradis la Paradis

Paradisul – o realitate.
            Chiar dacă pentru mulţi e greu de crezut, Paradisul a fost o realitate şi va deveni din nou o realitate. Nostalgia Paradisului o au toţi oamenii, fiecare în felul lui. Un indiciu că venim din Paradis este dorinţa comună de a ajunge acolo. Există peşti care s-au născut într-o zonă a lumii şi care se întorc de unde au emigrat părinţii lor, de unde au venit să-şi depună icrele, chiar dacă trebuie să parcurgă mii de kilometri. Şi noi vrem să ne întoarcem acolo unde protopărinţii noştri puteau să rămână (Gen. 2, 16.17) dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu şi nu şi-ar fi ales alt stăpân.

06.Închinarea biblică – testul final al credincioşiei

            Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
            Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
            Aspecte ale închinării
            În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
           

Despre copii

Parinti, luati-va timp pentru copii vostri! Jucati-va cu ei, vorbiti cu ei!

Acesta nu este timp pierdut, ci castigat. Asa ii veti ajuta sa treaca mai usor prin greutatile vietii, cladind in sufletul lor iubire si respect fata de voi. Un copil crescut astfel, va fi iubit si respectat de cei din jur, iar el va va iubi chiar si atunci cand drumurile il vor purta departe.

Si nu uitati: roata se intoarce.