Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
Citește mai departe..."Hrana pe care o mancam este ceea ce cladeste corpurile noastre. Mancati pentru a castiga putere, nu pentru imbatare." E.G.White
Dintre toate vietuitoarele, numai omul prepara alimentele in diferite moduri, pentru a le mari sapiditatea si digestibilitatea. Pregatirea alimentelor a devenit de-a lungul istoriei sale, pentru om o adevarata arta.
Citește mai departe...
Salutare, copii! Ce mai faceţi? Vi s-a întâmplat să trebuiască să faceţi ceva, dar să spuneţi "nu vreau să fac asta" sau "nu pot să fac asta"?
Vreau să vă povestesc ceva... atunci când era un copil, Ellen Harmon, care mai târziu va deveni Ellen White, avea destule treburi de făcut în casa părintească aşa cum, desigur, ai şi tu acasă. Ea ştia că fiecare dintre membrii familiei trebuia să-şi facă partea spre a o transforma într-un loc fericit unde să-ţi placă să trăieşti.
Citește mai departe...Si lacrimile curgeau...
"Doamne...vino Doamne... sa vezi ce-a mai ramas din oameni..." Cu siguranta unii dintre dumneavoastra va mai amintiti de acest cantec... care a fost interpretat o data cu revolutia din '89.
Cuvinte care exprimau impreuna simtire... pierderea a ceva valoros - a vietii omenesti... cuvinte care exprimau durere...
Citește mai departe...
Disciplina salvatoare, mântuitoare are câteva trasaturi dupa care se poate recunoaste. Aceste caracteristici pot fi considerate chiar atitudini si actiuni manifestate de parinti în educarea copilului lor.
Citește mai departe...Nu te astepti sa intri intr-o competitie fara antrenament sau pregatire si sa castigi.
De-a lungul istoriei guvernul si conducatorii au dat legi despre cum trebuie sa traim si sa ne comportam unii cu altii. Din dosarele istoriei aflam ca fiecare din aceste legi au fost incalcate. Se pare ca istoria se repeta...
Articolul 25 din Constitutia Romaniei intitulat "Viata intima, familiala si privat" alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatea altora, ordinea publica sau BUNELE MORAVURI."
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
"Ii vor pune numele Emanuel...Dumnezeu cu noi."
"Din zilele vesniciei Domnul Isus Hristos era una cu Tatal; El era "chipul lui Dumnezeu", chipul maretiei si maiestatii Sale, "stralucirea slavei Lui". Si "pentru a arata aceasta slava, a venit El in lumea noastra. Pe acest pamant intunecat de pacat, El a venit sa descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi "Dumnezeu cu noi". De aceea s-a proorocit despre El ca "Ii vor pune numele Emanuel."
Citește mai departe...Daca exista un loc pe lume asa de drag încât sa îti trezeasca în suflet cele mai frumoase simtaminte de cald, de senin, daca ... exista un loc care sa aminteasca de primii pasi facuti pe cararile copilariei si de semnele de buna purtare, atunci acel loc nu se poate numi altfel decât ACASA; si într-adevar tare dulce suna! Unde poate fi mai bine?!
Citește mai departe...
De ce sa te alegem pe Tine, Isuse?
Tu nu stii fotbal, nici tangou si nici razboi
De ce sa te urmam?
Când niciodata n-ai venit cu noi prin discoteci
Si niciodata n-ai dansat.
Intervievat: Cornel Dărvăşan
1. Ce este traditia si ce aspecte implica aceasta în domeniul religios?
Parafrazând întrebarea Mântuitorului pusă ucenicilor: "Şi voi cine ziceţi că Sunt?", aşez şi eu înaintea ta, iubite cititor, întrebarea: "Tu, ce crezi că este colportorul?" Despre ce zic vei afla din rândurile care urmează.
Buna piticilor!
Ia spuneti voi, v-ati plictisit astazi vreun pic?
Haide sa va spun o poveste. Erau doi frati Irina si Andrei, care se plictiseau foarte tare... vroiau sa faca ceva nastrusnic, ceva iesit din comun, se plictisisera de televizor, de puzzle, vroiau si altceva... La un moment dat Andrei sari in picioare de pe canapeaua pe care statea tolanit si-i spuse Irinei: -Stiu ce putem face!
Citește mai departe...Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Citește mai departe...Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?
Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.
Citește mai departe...
Sunt momente din viata mea în care ma "opresc" si ma debarasez de tot ce este în jur pentru a crea câteva clipe de discutie cu mine.
Ma-ntreb ce vreau sa fac mai departe, îmi pun tinte noi si-mi fac planuri pe care doresc sa le pun în aplicare ... si ma-ntreb în cele din urma. "Cine sunt eu?"
În acest editorial va invit la un dialog cu noi însine ca sa aflam "Cine suntem noi? Ce reprezentam?"
Citește mai departe...Cu ceva timp în urma, am fost invitat la o întâlnire de tineret pentru a prezenta un seminar intitulat "CURAJUL DE A FI DIFERIT".
Era o întâlnire foarte importanta pentru mine si bineînteles ca m-am pregatit întocmai. În mintea mea era totul foarte clar cu privire la modul în care se va desfasura programul. Asa ca iata: veni si ziua când trebuia sa ajung la întâlnirea cu pricina.
Citește mai departe...
Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cântari de veselie "(Ps. 126:5) 
Daca n-ar fi aceasta fagaduinta poate am cadea des în descurajare.
Am înteles însa un lucru important: secerisul poate fi mult mai târziu decât am dori, secerisul poate fi si la sfârsitul timpului acestui pamânt. Vine ar fi sa purtam acest Cuvânt în sufletul nostru ca o candela mereu aprinsa pe cararea întunecata a lumii.
Trecusera doi ani de când ne cunosteam. Era o femeie în jur de 47 de ani, sincera, cu probleme mari de familie care o zguduisera pâna în strafundul sufletului.
Citește mai departe...Ce este biserica? În general, biserica este o societate de credincioşi care au aceeaşi doctrină, fac parte din aceeaşi organizaţie şi se supun aceleiaşi autorităţi, având aceleaşi ritualuri. Biserica are două aspecte: unul vizibil şi unul invizibil. Primul cuprinde pe toţi credincioşii care aparţin unei organizaţii. Al doilea include pe adevăraţii credincioşi care întreţin o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În orice biserică vizibilă sunt şi oameni nesinceri. Chiar şi în prima biserică creştină sau între cei doisprezece ucenici au fost persoane care nu erau cu toată inima de partea lui Isus.
Citește mai departe... Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).
Intr-o lume in care se alearga din zi in zi mai mult spre nicaieri, intr-o lume intunecata, rece si straina, oamenii viseaza sa gaseasca intr-o zi, adevarata fericire... Asadar, speranta la fericire traieste, oriunde si oricand, chiar si atunci cand durerea se "incapataneaza" sa ne arate contrariul.
Citește mai departe...Dictionarul explicativ al limbii române are urmatoarea definitie pentru termenul "disciplina":
"1. totalitatea regulilor de comportare si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivitati; ordine; spirit de ordine; deprindere cu o ordine stricta;
2. ramura a unei stiinte; stiinta". A disciplina înseamna, conform aceleiasi surse, "a (se) obisnui cu spiritul de disciplina, de ordine".
Citește mai departe... Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă
Citește mai departe...