Un Dumnezeu în care să te-ncrezi
Uneori viaţa are un mod ciudat de a ne arunca într-o confuzie atât de orbitoare şi o durere atât de mare încât ne pierdem orice speranţă.Nimic nu ne mai încurajează.
Poate cea mai importantă lecţie pe care o învăţ atunci când trec prin perioade întunecoase, este aceasta: nu exista nici un mod de a scăpa de durere şi probleme în această viaţă.
Pot trăi în ascultare, pot practica disciplinele spirituale şi mă pot folosi de identitatea mea în Hristos, dar problemele continuă să existe.
Mai mult decât orice altceva, am nevoie de o persoană în care să-mi pun încrederea, de cineva care îmi poate da speranţă, bucurie şi pace în mijlocul luptelor împrevizibile ale vieţii. Nu este destul să am un plan pe care să-l urmez. Aplicarea principiilor biblice nu face întotdeaua ca lucrurile să decurgă cum vreau eu.
Fără cineva în care să mă încred, trebuie fie să pretind că lucrurile sunt mai bune decât sunt în realitate, fie să trăiesc pentru a scăpa de durere. Şi dacă nici negarea şi nici eforturile de a scăpa de durere nu dau nici un rezultat, îmi voi sfârşi viaţa în imoralitate, nebunie sau autocondamnare.
Expresiile cu care suntem toti obişnuiţi - "încrede-te numai în Domnul, roagă-te mai mult, solicită sfătuire, urmează planul lui Dumnezeu cu multă atenţie" - trebuie să facă loc realităţii găsirii lui Dumnezeu.
Când scriu aceste rânduri, aud strigătul disperat al inimii mele de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu. Sunt mai convins decât oricând că Dumnezeu tânjeşte să fie cunoscut de noi mult mai mult decât vrem noi să-L cunoaştem pe El, iar marea Sa lucrare în noi este de a face să nască în noi pasiunea de a-L cunoaşte până când ea devine mai puternică decât toate celelalte pasiuni. Dezvoltarea acestei pasiuni în inima noastră este un proces lung şi greu căruia Dumnezeu îi este dedicat neabătut.
Calea este grea, drumul este mai puţin bătătorit decât altele, dar merită străbătut. Dumnezeu este infinit de bun şi ne putem încrede în El!
Tags: pastor