Vrem să-L vedem pe Isus

Voicu Cristian

• 

Cu ceva timp înainte de sacrificiul Său, Mântuitorul Isus Hristos a avut o mare bucurie, aflând de dorinţa unor cetăţeni greci de a-L putea vedea şi sta de vorbă cu El.

Ioan 15,20.21: “Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: Domnule am vrea să-L vedem pe Isus”.

Această cerere era în mare parte o cerere obişnuită şi cu toate acestea Domnul Isus s-a bucurat mult transformând obişnuitul într-un adevărat eveniment. De ce oare? Pentru că sosise timpul ca lucrarea Sa deja ajunsă la maturitate fiind cunoscută şi preţuită şi de cetăţenii greci să intre în faza finală şi anume faza pecetluirii cu sângele Său.

Pilda nunţii fiului de împărat

 

• 

E sâmbătă seara. Nu sunt foarte relaxat. Tinerii m-au invitat în oraş zicând că "e un cer aşa senin...". Ce mult ne influenţează pe noi cerul! Cer senin, suntem şi noi veseli, cer înnorat, suntem şi noi mai puţin luminoşi. Aşa e aici la noi. Dar, mă întreb, cum e cerul acasă la Dumnezeu? Este şi acolo seninătate şi tristete? Sunt şi acolo îngeri care refuză să iasă în piaţa cetăţii?

Căutarea de sine

Beniamin Ciurea

În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.

Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.

Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.

Raţiunea vieţii

• 

George MacDonald şi-a început cândva o predică spunând: "Dacă nu vă pot face să-L cunoaşteţi mai bine pe Isus Hristos, venirea mea la voi a fost în zadar. Dacă nu pot ajuta nici o inimă omenească să se apropie de Cel Viu, lucrarea mea e fără rost."

Apoi a continuat întrebând: "V-aţi gândit vreodată că vă aflaţi în această lume doar pentru a-L descoperi pe Domnul Isus Hristos şi pentru nimic altceva?"

Un Dumnezeu în care să te-ncrezi

• 

Din când în când, ajungem la momente când avem nevoie să-L cunoaştem pe Dumnezeu mai bine, altfel nu mai putem face faţă.

Uneori viaţa are un mod ciudat de a ne arunca într-o confuzie atât de orbitoare şi o durere atât de mare încât ne pierdem orice speranţă.Nimic nu ne mai încurajează.

Indicatorul spre fericire

Ciurea Beniamin

• 

"Luaţi oricare douăsprezece cupluri căsătorite" scria Nancy Van Pelt, "şi patru vor sări peste bord, şase vor sta pe punte fără bucurie  sau dragoste, din cauza copiilor, a carierelor, a familiei sau a bisericii, şi doar două se vor bucura de o căsnicie împlinită."

Cât din mesajul apreciatei scriitoare vi se aplică? Frământătoare întrebare la care - dispuse sau nu - cuplurile sunt obligate să dea un răspuns. 

Mulţi oameni se îndrăgostesc, se căsătoresc şi consideră că misiunea lor este terminată. Ei tind să creadă că toate celelalte vor merge automat. Dar cu greu poate exista ceva mai departe de adevăr. 

O căsnicie fericită nu vine în mod spontan sau prin şansă. Dimpotrivă, o căsnicie fericită presupune că doi oameni să rezolve atât dificultăţile mici, cât şi pe cele mari. 

O piatră de aducere aminte

Beniamin Ciurea

• 

Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.

Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.