Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea îşi exprimă mărturisirea de credinţă prin formularea a douăzeci şi opt de doctrine, doctrine ce constituie o sinteză a Revelaţiei lui Dumnezeu, a Sfintelor Scripturi, şi a căror autoritate şi autenticitate decurge din întreaga Biblie. Criteriile de formulare dogmatică a acestei mărturisiri de credinţă rezidă chiar din prima doctrină (cea cu privire la autoritatea Sfintelor Scripturi) iar în forma rezumativă ele sunt reprezentate astfel:
1. Cuvântul lui Dumnezeu
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris, mişcaţi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experienţei, descoperirea supremă a doctrinelor şi raportul demn de încredere al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie.
2. Dumnezeirea
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către întreaga creaţiune.
3. Dumnezeu Tatăl
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Dumnezeu Tatăl Cel Veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.
4. Dumnezeu Fiul
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Dumnezeu Fiul Cel Veşnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire mântuirea neamului omenesc şi lumea este judecată. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt şi născut din fecioara Maria. El a trăit şi a fost ispitit ca orice fiinţă omenească, dar a exemplificat în viaţa Lui, în mod desăvârşit, neprihănirea şi iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu şi a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De bună voie, El a suferit şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi în locul nostru, şi a fost înviat din morţi, S-a înălţat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va veni iarăşi în slavă pentru a aduce eliberarea finală poporului Său şi restatornicirea tuturor lucrurilor.
5. Dumnezeu Duhul Sfânt
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Dumnezeu Duhul Cel Veşnic a fost activ împreună cu Tatăl şi cu Fiul în lucrarea creaţiunii, a întrupării şi a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viaţa Domnului Hristos cu putere. El atrage şi convinge fiinţele omeneşti si, pe aceia care răspund, El îi renaşte şi îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl şi de Fiul spre a fi totdeauna cu copii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos si, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.
6. Creaţiunea
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor şi că El a aşezat în Scriptură raportul autentic al activităţii Sale creatoare. În şase zile Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul şi toate fiinţele vii de pe pământ şi S-a odihnit în ziua a şaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat şi prima femeie au fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creaţiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg şi fiind însărcinaţi cu răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminata, ea era foarte buna, declarând slava lui Dumnezeu.
7. Natura omului
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că bărbatul şi femeia au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu, dotaţi cu individualitate şi cu libertatea de a gândi şi acţiona. Deşi au fost creaţi ca fiinţe libere, reprezentând o unitate indivizibila a corpului, mintii şi spiritului, erau dependenţi de Dumnezeu pentru viata, suflare şi toate celelalte. Când primii noştri părinţi nu l-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependenţa lor de El şi au căzut din înalta lor poziţie, pe care au avut-o când au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu în ei a fost mânjit şi au devenit supuşi morţii. Urmaşii lor au împărtăşit această natură căzută împreună cu consecinţele ei. Aceştia se nasc cu slăbiciuni şi tendinţe spre rău. Dar Dumnezeu, în Hristos, a împăcat lumea cu Sine si, prin Duhul Său, a refăcut în muritorii pocăiţi chipul Făcătorului lor. Creaţi spre slava lui Dumnezeu, ei sunt chemaţi să-L iubească pe El, să se iubească unii pe alţii şi să aibă grijă de cele din jurul lor.
8. Marea Lupta
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de rebeliune în lumea aceasta atunci când a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire, dezordine în lumea creată si, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului. Privită de întreaga creaţiune, aceasta lume a devenit arena conflictului universal, din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfânt şi pe îngerii Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.
9. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că în viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare faţă de voinţa lui Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel că aceia care prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnica şi întreaga creaţiune să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această ispăşire desăvârşita apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru si, în acelaşi timp, ea aduce împăcare şi regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare şi expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forţelor răului si, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură biruinţa finală asupra păcatului şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din ceruri şi de pe pământ se va pleca.
10. Experienţa mântuirii
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că, în infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcatul, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţă în Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.
11. Biserica
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Biserica este comunitatea credincioşilor care recunosc şi mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemaţi să ieşim din lume, să ne strângem laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învăţarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri şi proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica îşi trage autoritatea de la Hristos, care este întruparea Cuvântului, şi din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptaţi de El şi devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinţei, al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca El să poată s-o sfinţească şi s-o cureţe. La întoarcerea Sa în triumf, El va prezenta Sieşi o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor, răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă şi fără prihană.
12. Rămăşita şi misiunea ei
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că biserica universală este compusă din toţi aceia care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în zilele sfârşitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămăşită a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Această rămăşită anunţă sosirea ceasului judecăţii, proclamând mântuirea prin Hristos şi vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizata prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecăţii din ceruri şi are ca efect o lucrare de pocăinţa şi reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.
13. Unitatea trupului lui Hristos
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că biserica este un corp de credincioşi compus din mulţi membri, chemaţi din toate naţiunile, seminţiile, limbile şi noroadele. În Hristos, noi suntem o noua creaţiune; deosebirile de rasă, cultură, educaţie şi naţionalitate, cum şi diferenţele dintre cei de sus şi cei de jos, dintre bogat şi sărac, dintre bărbat şi femeie nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Noi suntem cu toţii egali în Hristos care, prin acelaşi Spirit, ne-a legat într-o unică comuniune cu El şi între noi; noi trebuie să slujim şi să fim slujiţi fără părtinire şi prejudecăţi. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtăşim aceeaşi credinţă şi nădejde şi dăm tuturor o mărturie unanimă. Această unitate îşi are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca sa fim copii ai Săi.
14. Botezul
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că, prin botez, noi mărturisim credinţa noastră în moartea şi învierea lui Isus Hristos şi dăm mărturie privind moartea noastră faţă de păcat şi hotărârea noastră de a umbla într-o viaţă nouă. În acest fel, noi recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, devenim poporul Lui şi suntem primiţi ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre şi al primirii Duhului Sfânt. El se săvârşeşte prin scufundarea în apă şi este condiţionat de mărturisirea credinţei în Isus şi de dovezile pocăinţei de păcat. El urmează instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi şi acceptării învăţăturilor ei.
15. Cina Domnului
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului şi sângelui lui Isus, ca o expresie a credinţei în El, Domnul şi Mântuitorul nostru. În această experienţă a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său şi a-l întări. Împărtăşindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăinţa şi mărturisirea. Învăţătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o reînnoire a curăţirii, o expresie a dispoziţiei de a sluji unul altuia în umilinţă, asemenea lui Hristos, şi de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor credincioşilor creştini.
16. Darurile şi slujbele spirituale
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice generaţie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire şi pentru binele comun al bisericii şi al omenirii. Date prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voieşte El, darurile aduc cu ele toate aptitudinile şi capacităţile de slujire de care are nevoie Biserica pentru a îndeplini funcţiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi aceste daruri cuprind funcţii în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a credinţei, profeţiei, predicării, învăţăturii, administrării, împăcării, compasiunii, slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea şi încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemaţi de Dumnezeu şi înzestraţi de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcţiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastoraţie, evanghelistică, apostolică şi de învăţare, necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii şi atingerea maturităţii spirituale, cum şi pentru promovarea unităţii credinţei şi cunoaşterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca nişte slujitori credincioşi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotita de influentele distructive ale falselor învăţături şi progresează cu puterea de creştere ce vine de la Dumnezeu şi se zideşte în credinţă şi dragoste.
17. Darul profeţiei
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că între darurile Duhului Sfânt se află şi profeţia. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămăşitei şi a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevărului investit cu autoritate, aducând bisericii încurajare, călăuzire, instruire şi mustrare. Ele declara în mod clar ca Biblia este etalonul după care orice învăţătură şi experienţă trebuie să fie verificată.
18. Legea lui Dumnezeu
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci şi exemplificate în viata Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvoltă caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.
19. Sabatul
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că binefăcătorul Creator, după cele şase zile ale creaţiunii, S-a odihnit în cea de-a şaptea zi şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca un monument de aducere aminte al creaţiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere păzirea Sabatului zilei a şaptea ca zi de odihnă, de închinare şi slujire, în armonie cu învăţătura şi practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută comuniune cu Dumnezeu şi între credincioşi. El este un simbol al răscumpărării în Hristos, un semn al sfinţirii noastre, o dovadă a loialităţii şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legământului veşnic dintre El şi poporul Său. Păzirea plină de bucurie a acestui timp sfânt, de seară şi până seara, de la apus de soare până la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare şi răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.
20. Administrarea creştină a bunurilor vieţii
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Ca noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredinţat timpul şi ocaziile, capacităţile şi mijloacele materiale, binecuvântările pământului şi resursele lui. Noi suntem răspunzători faţă de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaştem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioşie faţă de aproapele nostru, cum şi prin faptul ca Îi înapoiem zecimea şi dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susţinerea şi dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste şi biruinţă asupra egoismului şi lăcomiei. Un bun administrator se bucura de binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioşiei lui.
21. Comportamentul creştin
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că noi suntem chemaţi să fim un popor evlavios care gândeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care vor produce în viata noastră aceeaşi curăţie, sănătate şi bucurie manifestate în viaţa Domnului Hristos, în viaţa noastră. Aceasta înseamnă că distracţiile şi plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust şi frumuseţii creştine. În timp ce recunoaştem deosebirile dintre diferite civilizaţii, îmbrăcămintea noastră trebuie sa fie simplă, decentă şi de bun gust, aşa cum stă bine acelora a căror adevărată frumuseţe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând şi smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent. Pe lângă mişcare fizică şi odihnă corespunzătoare, noi trebuie sa adoptăm cea mai sănătoasă dieta cu putinţă şi să ne abţinem de la hrana necurată arătată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul şi folosirea iresponsabilă a medicamentelor şi narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie sa ne abţinem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce aduce gândurile şi corpurile noastre în ascultare de Hristos, care doreşte să fim sănătoşi, folositori şi plini de bucurie şi bunătate.
22. Căsătoria şi familia
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că instituţia căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-o ca unire pentru toată viaţa dintre un bărbat şi o femeie, într-o părtăşie plină de iubire. Pentru creştin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca şi cu tovarăşul de viaţă şi trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtăşesc o credinţă comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul şi responsabilitatea constituie însăşi baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfinţenia, fidelitatea şi permanenta relaţiilor dintre Hristos şi biserica Sa. Cu privire la divorţ, Isus a învăţat că persoana care divorţează de tovarăşul de viaţă, cu excepţia cazurilor de adulter şi se recăsătoreşte cu altcineva, comite adulter. Deşi relaţiile în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii care se încred total, unul în celălalt şi în Hristos, ei pot obţine unitatea plină de iubire, prin călăuzirea Duhului şi instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia şi urmăreşte ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Părinţii trebuie să-şi crească astfel copiii, încât aceştia să iubească şi să asculte de Dumnezeu. Prin exemplul şi cuvintele lor, ei trebuie să-i înveţe că Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le poartă de grijă şi care doreşte ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei, constituie unul din semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.
23. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că exista un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om ci de Domnul. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale ispăşitoare, aduse o dată pentru totdeauna pe cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot şi a început lucrarea Sa de mijlocire la data înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 zile, El a intrat în cea de-a doua şi ultima fază a slujirii Sale ispăşitoare. Ea este o lucrare a judecăţii de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor păcatelor, simbolizată de curăţirea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de ispăşire. În acel serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile cereşti sunt curăţite cu sacrificiul desăvârşit al sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti care din cei morţi dorm în Hristos şi astfel, în El, sunt socotiţi vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus Hristos, şi în El, deci, sunt gata pentru înălţarea în Împărăţia Sa cea veşnică. Această judecată apară dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de proba al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos.
24. A doua venire a Domnului Hristos
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că a doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi împreună cu neprihăniţii cei vii vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a majorităţii profeţiilor, împreună cu condiţiile existente în prezent în lume, arata faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme.
25. Moartea şi învierea
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care Singur are nemurirea, va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oamenii. Când Domnul Hristos, care este viaţa noastră. Se va arata, neprihăniţii înviaţi şi cei neprihăniţi în viaţă vor fi glorificaţi şi luaţi ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani.
26. Mileniul şi sfârşitul păcatului
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi; pământul va fi în totul pustiu, fără fiinţe omeneşti vii, care să-l locuiască, ci ocupat doar de Satana şi îngerii săi. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinţii Săi şi Cetatea cea sfânta, vor coborî din ceruri pe pământ. Morţii cei nelegiuiţi vor fi atunci înviaţi şi împreună cu Satana şi îngerii lui vor înconjura cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu şi-i va arde şi va curăţa pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi.
27. Noul Pământ
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Că, pe noul pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un cămin veşnic pentru cei răscumpăraţi şi un mediu desăvârşit pentru viaţa veşnică, pentru iubire, bucurie şi pentru a învăţa în prezenţa Lui. Căci aici Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar moartea şi suferinţa vor dispărea. Marea Lupta va fi încheiată şi nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, vor declara că Dumnezeu este dragoste; şi El va domni veşnic.
28. Creşterea în Hristos
Adventiştii de ziua a şaptea cred... Prin moartea Sa pe cruce, Iisus a triumfat asupra forţelor răului. Cel care a înfrânt spiritele demonice, în timpul slujirii Sale pământeşti, a distrus puterea lor şi a realizat condamnarea lor finala. Biruinţa lui Iisus asigura biruinţa noastră asupra forţelor răului, care caută încă să ne stăpâneasca în timp ce umblăm împreună cu El în pacea, bucuria şi siguranţa dragostei Lui. Acum, Duhul Sfânt locuieşte în noi şi ne dă putere. Prin consacrare permanentă faţă de Iisus ca Mântuitor şi Domn suntem eliberaţi de povara faptelor din trecut. Nu mai trăim în întuneric, temându-ne de puterile celui rău, în ignoranţa şi lipsa de sens a fostului nostru mod de viaţă. În această nouă libertate în Hristos, noi suntem chemaţi să creştem în asemănarea caracterului Său, să avem părtăşie zilnică cu El prin rugăciune, hrănindu-ne din Cuvântul Său, meditând la aceasta şi la providenţa Sa, cântându-i laude, adunându-ne împreuna pentru a ne închina şi luând parte la misiunea Bisericii. Prin angajarea noastră în slujirea plină de iubire a celor din jurul nostru şi prin mărturia pe care o dăm despre mântuirea prin El, prezenţa Sa permanentă alături de noi, prin Duhul, transforma fiecare moment şi fiecare activitate într-o experienţă spirituală.