EDITORIAL
Sunt doar un ţăran
Ceva care sa ma atraga la el nu avea...chiar nu avea nimic care sa ma atraga: nu avea un costum de calitate...nici pantofii nu erau cine stie ce...si totusi. Era si este cunoscut de toata lumea...
Priveam fetele oamenilor, de altfel foarte expresive...parca vorbitorul era un fel de Pavel sau Petru...
Întrebarea care se naste este în acelasi timp simpla dar si misterioasa: de unde atâta admiratie si apreciere pentru un "batrânel" de aproape optzeci de ani?
Bine înteles, raspunsul este foarte clar daca punem la socoteala multele calatorii misionare facute prin toata lumea (Rusia, SUA, Australia, Ucraina, Spania) si unele limbi straine învatate cu pasiune; plus atâtea versete biblice învatate pe de rost (carti întregi din Sfânta Scriptura...).
Într-adevar un om cu greutate - un om al lui Dumnezeu! Pe chipul sau brazdat de trecerea timpului se putea vedea umilinta, smerenie si dragoste... Si cel mai important este ca desi acest om nu are nimic în exterior care sa te atraga, interiorul sau este unul de aur.
Gândindu-ma acum câteva zile la vorbitorul din acea zi de sabat mi-am adus aminte de un alt personaj pe care-l gasim în Luca 2.25-32. Frumoasa caracterizare, nu-i asa?... Ce ciudat dar si dureros în acelasi timp ca doar doi oameni au reusit sa identifice pe Împaratul Cerului: Simeon si Ana.
Cine erau ei?... oameni ca mine si ca tine, dar care traiau cu frica lui Dumnezeu.
Si astfel a trecut fratele Feresteanu prin comunitatea noastra, vorbindu-ne despre minuni traite împreuna cu Domnul nostru Isus Hristos. Dânsul a fost întrebat: "Nu-i asa ca sunteti profesor universitar?" Raspunsul a venit: "Nu, sunt decât un taran!"