EXPERIENŢE
Se împlineşte Cuvântul
Amin
Eram în lucrare si dupa un schimb viu dar scurt de cuvinte în care nu am spus deschis ce credinta am, o alta persoana care ascultase cu interes discutia noastra s-a apropiat de mine si m-a întrebat vadit curioasa. Dar cu un iz de respect: "si pâna la urma ce religie aveti?"
Dupa ce i-am zis de obârsia mea ortodoxa, am ajuns la momentul când am început sa studiez Biblia si sa-mi dau seama ca mostenirea mea religioasa nu este în acord cu Cartea Sfânta. Si usor dar sigur am ajuns sa-i spun ca adventistii cu care am intrat în contact cândva, detin învatatura curata de la Dumnezeu. Atunci femeia cu care discutam, s-a deschis ca o floare primavara si fara vreo rezerva mi-a zis ca a cunoscut si ea adventisti, dar este foarte dezamagita.
Nu-i spusesem ca si eu eram.
O echipa de zugravi care tineau sâmbata, nu beau, cântau frumos, recomandati de o vecina care fusese multumita de ei, dupa ce i-au pierdut mult timp pâna i-au terminat treaba, prin cuvinte si gesturi clare, au încercat (de fapt, unul din ei), sa profite fizic de ea. Femeia avea în jur de 48 de ani si era draguta la înfatisare.
Ce i-ai fi zis acum, stimate cititor, acestei persoane?
Între timp mi-a dezvaluit problemele pe care le avea si care au împins-o sa mearga pe calea bisericii - acatiste, posturi, rugaciuni... si acum, zice ea, este mai bine.
Femeia avea în fata, pe deoparte, biserica adevarata cu calea inaccesibila datorita "pietrelor de poticnire" si biserica apostaziata cu calea larg deschisa înaintea ei.
Ce sa-i spui unuia care avea în bloc adventisti care nu beau alcool, dar faceau tuica si o vindeau?
În fata mea era un om în jur de 40-45 de ani cu care purtam o discutie destul de lunga pe subiectul situatiei omenirii azi si lipsa orientarii ei curente privind bunastarea si fericirea posibila.
Am început sa-i spun de Dumnezeu, singura Cale de rezolvare a problemei omenirii si cum El a lucrat si în viata mea. Legându-ma de credinta mea stramoseasca dobândita, ajung sa-i vorbesc de neconcordanta dintre ea si Scriptura - singura norma sigura de a gasi Calea care duce la Cer.
Dând câteva exemple de nepotriviri dintre cele doua vizavi de Legea lui Dumnezeu, amintesc si de Sabat. Omul nostru preia conducerea discutiei si-mi spune ca a fost la unii care tin sâmbata, dar era dezamagit, ba chiar intrigat. De ce? Întreb eu. Cauza era aroganta cu care se numeau cei mai buni, cei mai stiutori, plus mândria aratata într-o îmbracaminte luxoasa, plus inconsecventa dintre ce marturiseau si ce traiau.
Nu-i judeca, nu se considera mai bun pentru ca nu facea la fel; se vedea în schimb o nevoie de o realitate mai buna si adevarata; nevoia de Dumnezeu. La un moment dat spune: "Doamna, stiu ca sunt pacatos si as vrea sa nu mai fiu dar nu pot". Nu cunostea nimic despre: Isus - Calea, Adevarul si Viata.
I-am spus ca biserica adventista detine cunostinta deplina despre salvare si am depus marturie de ce am citit în Cuvânt, de ce a facut Dumnezeu pentru mine, subliniind în final ca am devenit adventista pentru ca am înteles ca acesta este drumul iertarii si biruintei finale.
...Si n-au fost singurii pe care i-am întâlnit în aceasta situatie.
Nu ca sa arat cu degetul meu de "sfânt" spre nepocaitii Domnului, nici ca sa ma înalt am spus toate acestea. În afara de dovada clara ca se împlineste TOT CUVÂNTUL cred ca n-ar folosi sa ramânem cu un gând - ce sa fac când întâlnesc asemenea situatii? Sa tac, sa dau dreptate aliniindu-ma persoanelor în cauza eventual blamând, poate chiar împartasind o experienta personala prin care EU am fost ranita, sau sa neg totul, (mintind) si sa înfatisez biserica sfintilor carora le mai lipsesc aripile?
Satana ne transforma (cu voie totusi) din pietre vii în bolovani care sa acopere orizontul unde se poate vedea Domnul si Mântuitorul nostru.
Nu suntem chemati sa ne poticnim în vre-un fel de bolovani, ci luând de mâna pe toti care tânjesc dupa DINCOLO sa-i trecem pe deasupra lor si sa-i asezam pe calea cea buna. În plus, cu dragoste, mereu cu dragoste, sa le spunem ca mântuitorul a venit sa salveze pe cei pierduti, iar "bolovanii" sunt dintre acestia.
Si eu, si tu putem fi bolovani. Vai de noi daca nu ne lasam modelati de maestrul în pietre vii. Vai de noi daca nu-L ajutam în aceasta lucrare salvând pe altii - caci la aceasta am fost chemati.
Amin