Spirala violenţei
Respirăm pretutindeni violenţa pare să accentueze nevoia unor atitudini inspirate de neîncredere şi de apărare. N-ar trebui să ne minunăm dacă fericirea blândeţii sună ca un paradox sau ca un ideal prea îndepărtat de posibilităţile noastre.
Violenţa se produce în "spatele uşilor închise" acordul tacit al tuturor prin neintervenţie sau intervenţie ineficientă.
Există mai multe tipuri de violenţă:
Violenţă psihică - vizează emoţiile unei persoane în special, rănile emoţionale ce nu sunt vindecate.
Violenţa mentală- se traduce prin acte de abuz, de putere sau de control a unei persoane asupra alteia. Actele de violenţă mentală cuprind toate gesturile şi cuvintele care provoacă frica, terorizează, ameninţă, umilesc, insultă sau izolează o persoană de familia şi prietenii săi.
Violenţa sexuală - desemnează actul sexual sau exploatarea sexuală, fără acordul persoanei.
Violenţa verbală- se foloseşte pentru a controla o persoană sau a-i controla emoţiile. Poate fi prezentă sub diverse forme, ţipete, insulte, insulte rasiale, ridicolarizarea aspectului fizic, denigrare. Ea este manifestată fără deosebire, indiferent de vârstă, sex, nivel de educaţie sau clasă socială deopotrivă la populaţia majoritară şi la minorităţile etnice.
Tocmai în acest context este nevoie mai mult ca oricând să se transmită valoarea blândeţii, convinsă că numai ea poate în mod efectiv să fie soluţia acestor probleme.
Blândeţea evanghelică este privirea care rămâne fixată asupra lui Hristos, chiar atunci când contextul din jur ajunge să fie deosebit de dur.
Astăzi suntem în măsură să sesizăm mai bine factorii care stau la baza comportamentului violent al omului. Adesea însă analizele noastre se opresc la pragul responsabilităţii, mai ales dacă este vorba despre responsabilitatea noastră. Să căutăm cu înfrigurare un ţap ispăşitor. Comportându-ne astfel se pare că sfârşim prin a potenţa fenomenul de violenţă.
Conştientizezi nevoia unei adevărate convertiri?
Violenţii sunt buldozere. Ei sparg totul. Strivesc totul, culcă la pământ tot ce este gingaş, slab şi uşor de rănit. Zilnic oamenii devin victime ale oamenilor. Peste fericirea oamenilor cade umbra violenţei.
Dar violenţa nu poate fi vindecată prin violenţă. Trebuie să părăsim calea violenţei, calea sângelui şi a lacrimilor, calea morţii, calea veche, bătătorită de generaţii, calea credinţei în forţă, în stăpânirea şi dreptul celui mai puternic.
Trebuie să mergem pe căi noi, pe calea printre oameni, pe calea spre lumină prin noapte, pe drumul lung al iubirii, pentru ca bucuria de a trăi să răsară precum curcubeul pe cerul satului nostru ce se numeşte pământ.
Prima lovitură pe care o primeşte cineva de cele mai multe ori este doar un cuvânt.
Fi atent când vorbeşti. Cuvintele sunt arme puternice care pot să provoace multă nefericire.
Nu împroşca niciodată pe cineva cu limba şi gura ta mare.
Un cuvânt dar, înveninat poate să rănească adânc şi să doară mult timp… fi dar afectuos în cuvintele tale.
Dacă inima ta este o oază pentru oameni atunci cuvântul tău va fi apa care face deşertul roditor.
Cuvântul este un dar minunat, dat de Dumnezeu oamenilor, pentru ca ei să vorbească unii pentru alţii, să lucreze împreună, să trăiască împreună.
Lasă-l pe Dumnezeu dar să locuiască în cuvintele tale devenind lumină, viaţă, iubire.
Trebuie să fim atenţi. Blândeţea nu înseamnă niciodată pasivitate în faţa violenţei la care sunt supuşi.
Ştim bine că această cale a non-violenţei cere mult efort, mai multă energie, mai mult timp. Ba chiar vom fi adesea criticaţi … dar ce contează!?
În deşert nu eşti pierdut.
dacă poţi să crezi în oază.
Cred într-o nouă primăvară a lumii când fiecare soldat, oriunde se duce să lupte îşi pune la pământ armele şi strigă către duşmani: "Omule mi-eşti drag. Nu pot să te ucid. Nu pot să-ţi fac nici un rău.
Cred într-un ocean de noi posibilităţi… în această lume care se bazează pe violenţă fă-ţi o misiune din a urma calea iubirii, cea mai puternică forţă din lume.
Aşadar locul norilor de ploaie este la soare.