Avortul - între zâmbet şi suspin - Dulcere amar

Ce ne spune experienta omenirii, dupa cum am vazut, realitatea, este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om, a individului a intarziatului mintal, a copilului mic si a fatului.

Dar valoarea vietii este calcata in picioare nu atat de paturile marginalizate ale societatii cat de lumea personalitatii progresiste care face din fapta sa logica si ideological pentru ceilalti, in numele “PROGRESULUI", un mod arbitrar si de la sine putere isi asuma raspunderea  sa prezinte si sa   perverteasca constiinta omenirii intregi.  

Secolul luminilor inundat de proclamatii referitoare la valoarea vietii, a luat drept criterii referitoare la aceasta serioasa problema nu adevarul, nu necesitatea protejarii vietii ci fapta politica si in special:

a) Tema de a se ajunge la suprapopulare (si astfel s-a acceptat avortul ca mijloc de limitare a nasterilor)

b) Drepturile individului absolutizand argumentul fals si nestiintific – drepturile insarcinatei).
Astfel in unele tari intr-un procent limitat a fost acceptat avortul , procentul depasind 60% dinconceptii. Si in Grecia, procentul avorturilor este ridicat, cu toate ca este considerata o tara a batranilor, populatia imputinandu-se si stingandu-se.

Dupa atat de multe observatii stiintifice mai sunt foarte multi oameni care nu considera intreruperea de sarcina ucidere. Iata ce ne spune un aparator al drepturilor femeii de a face avorturi ori de cate ori vrea:
"Avortul nu mai este o crima deoarece nu mai lezeaza sentimentele morale ale societatii din moment ce este de facut de un numar atat de mare de femei." 

Comentand comentand aceasta situatie inacceptabila, J. Lejeune scrie:"Merita sa luam aminte ca pentru adeptii liberei interpretari a srcinii, scara valorilor se rastoarna. Mai presus de orice ei pun libertatea si sanatatea. Lasa deoparte proclamatiile internationale potrivit carora, valoarea suprema este viata."

Faptul ca sarcina nu este inca persoana nu inseamna ca poate fi redusa la un lucru ce devine obiect de proprietate, de vanzare sau de inmagazinare. Nici nu inseamna ca femeia insarcinata poate sa dispuna libera de fat, cum poate sa dispuna de oricare alta parte a corpului ei.Fatul nu este lucru sau obiect sau o simpla parte a corpului femeiesc, ci o gena cu viata in evolutie.Aceasta particularitate minunata si deosebita a fatului care devine viata si exista ca persoana in devenire nu poate sa o nege nimeni.De aceea fatul este si trebuie sa fie protejat  de dreptul civil ca ceva deosebit.

Protejarea speciala a fatulu prin lege este si astazi o necessitate imperioasa, dupa progresele revolutionare care au avut loc in domeniul geneticii, a biologiei si aintrebuintarii fatului viu sau mort pentru cercetarile stiintifice. 

Un mic istoric al legii federale a avorturilor:
Pe 22 ianuarie 1973, Curtea Suprema a hotarat “un drept constitutitutional la intimidate"
care protejeaza decizia femeii de a face un avort.Curtea a stabilit un system trimestrial care definea parametrii in interiorul carora statele ar putea limita avorturile. Se stabilea ca statele nu pot restrictiona deloc avortul in timpul primelor trei luni de sarcina (primul trimestru). Oricum statelor li se permitea sa aplice unele restrictii de la sfarsitul lunii a treia pana la punctual viabilitatii (al doilea trimestru). In final, Curtea a permis statelor sa scoata in afara legii avorturile de la viabilitatepana la nastere (la al treilea trimestru0, cu exceptia cazurilor in  care era necesara protejarea vietii sau sanatatii mamei.

1980– Cazul Hares vs McRal – Curtea na probat  constitutionalitatea Amendamentului Hyde, care interzice ca Fondurile de ingrijire Medicala sa fie folosite pentru avort cu exceptia cazului in care este necesara salvarea vietii mamei.

In 1983 – Cazul Orasul Akron vs Centrul de Sanatate a reproducerii Akron – Curtea sprijinea o lege din Missouri, care stabilise ca trebuie sa fie prezenti doi medici in timpul avorturilor  tarzii, ce vor intocmii un raport  iar in cazul minorelor trebuie sa primeasca consimtamantul din partea parintilor sau autorizatiei judiciare.

1986 – Cuazul Thomburgh vs Colegiul American de Obstetrica si ginecologie – Curtea a doborat un amendament al legii din Pensylvania care cerea “consimtamant informat“inaintea unui avort si protectia copiilor viabili nenascuti.

A fost ridicata si interdictia spitalelor militare din afara care fac avorturi.Posibilitatea folosirii deci a fatului pentru diagnosticare in scopuri terapeutice, de cercetare biologica contemporana, a reproducerii clinice a influentat codul genetic, punand problema caracterului juridic pe o  noua baza care nu permite simplificari.

Cat de necesar este astazi sa se faca cunoscut dreptul femeii asupra fatului, tot atat de imperios  se impune sa fie protejata spacificitatea vietii omenesti si singularitatea persoanei omenesti.

Caracteristica fatului este o problema  mult mai complicata decat pare.Si totusi valoarea legii pentru intreruperea terapeutica a sarcinii a avut loc.

Este o adevarata contradictie: aceeasi oameni care se lupta energic pentru drepturile omului, pe de alta parte strivesc cel mai elementar drept al celui mai nevinovat si lipsit de aparare.

Socant ete ca in numele omeniei si al dreptului la viata, a fost abolita pedepsa cu moartea  si in acelasi timp a fost  legiferat avortul.

Este normal san e para rau pe de o parte de moartea unui criminal de drept comun sip e de lata parte san u ne pese in nici un fel de moartea unui copil, care nu s-a nascut inca, pentru ca nu avem inca legaturi sentimentale directe cu el.Diferenta este pur emotionala.Simtim repulsie fata de o mama care isi arunca copilul la cos imediat dup ace l-a nascut si ducem flori alteia care avorteaza si arunca copilul in atmosfera “cuviincioasa"a clinicii moderne!

Adeptii legiferarii se sprijina pe considerentul ca o astfel de lege rezolva o serie de probleme foarte mari, toate transformandu-se intr-un rod al ignorantei si al ipocriziei sociale voite.

…Si astfel societatea “ne- a invatat “ca putem fi “stapani"pe vietile altora…ca dreptul la viata al altora pote fi dictat de constiinta noastra…ca “putem"avea dreptul de a hotarai ca altul sa traiasca sua sa moara…

Ne-am dorit libertate si societatea ne-a oferit-o …
Iata ca exercitarea acestei “libertati"duce la moarte – moarte pe care noi insa o alegem, cand de fapt acest lucru ar trebui hatarat de Altcineva…

Cat de adevarate sunt cuvintele Scripturii care spun:"Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin inoirea mintii voastre,ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu:cea buna, placuta si desavarsita."– Romani 12:2

Biblia spune ca cest lucru este pacat:"Sa ucizi"– Exod 20:13
Singurul care are drept de viata si de moarte este DUMNEZEU!
El spune in Ioan 14:6 "Eu sunt Calea, Adevarul si VIATA.“