AUTORITATE SI DISCIPLINA (partea I)

Dictionarul explicativ al limbii române are urmatoarea definitie pentru termenul "disciplina":

"1. totalitatea regulilor de comportare si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivitati; ordine; spirit de ordine; deprindere cu o ordine stricta;

2. ramura a unei stiinte; stiinta". A disciplina înseamna, conform aceleiasi surse, "a (se) obisnui cu spiritul de disciplina, de ordine".

 

Obisnuirea cu spiritul de disciplina are la baza învatarea, si anume învatarea prin actiuni. Adultilor, încadrând în aceasta categorie pe parinti si pe educatori în primul rând, le revine importanta sarcina de a fi exemple pentru spiritul de disciplina. A disciplina este actiunea pe care o face adultul, parintele, si nu copilul.

Biblia vorbeste despre disciplina în mai multe forme:

•  Galateni 6,1: disciplina poate însemna restaurare, împacare, ajustare, toate guvernate de duhul blândetii;

•  1 Corinteni 1,10: disciplina poate însemna unire într-un chip desavârsit;

•  1 Corinteni 13,11; 1 Petru 5,10: a disciplina poate însemna a pune în ordine, a desavârsi, a întari, a da putere, a face neclintit.

Disciplina nu înseamna o pedeapsa pentru o actiune, vorba, gând gresite. A disciplina înseamna a întelege o persoana, a avea compasiune, a o înzestra cu calitati, a-i câstiga încrederea, a avea dragoste. Pentru ca a disciplina înseamna a iubi , a-l trata pe copil asa cum l-ar trata Domnul Isus.

Tipuri de disciplina (sintetizat din cartea "Educatie" de Ellen G. White):

1. disciplina represiva, constrângatoare. Aceasta consta în a aplica fiecarei greseli o pedeapsa. Într-adevar, forta poate asigura ascultarea, dar numai în dresaj, pentru anumite categorii de fiinte. Parintele trebuie sa-l învete pe copil ceea ce este bine si sa-l însoteasca pe aceasta cale a învataturii, a disciplinei. Sa-i fie un exemplu, nu un dictator. Daca în familie se aplica o disciplina represiva, rezultatul va fi ura fata de parinti, fata de institutia familiei si, în final, fata de Dumnezeu.

2. disciplina permisiva. În ultimul timp, acesta este tipul de disciplina aplicat în multe dintre familiile societatii noastre, din nefericire si în cadrul familiilor crestine. În acest caz, atitudinea parintilor este îngaduitoare, da impresia ca nu le pasa de ceea ce fac, ce gândesc si ce vorbesc propriii lor copii.

3. disciplina supraprotejata. Aceasta se manifesta printr-un exces de protectie, atrofiind în final capacitatea de decizie a copiilor.

4. disciplina promovatoare. Aceasta permite copilului ca sa fie actorul, subiectul disciplinei. Copilul trebuie sa fie colaboratorul parintilor atunci când se formuleaza reguli, explicându-i-se rostul acestora si rezultatul încalcarii lor.

5. disciplina salvatoare, mântuitoare. Baza acestui tip de disciplina este principiul "omul (copilul meu) este un fiu al lui Dumnezeu". Omul a fost creat pentru a fi salvat, mântuit. Prin intermediul disciplinei parintii lucreaza la salvarea copilului lor. Regulamentele formulate trebuie sa ajute la salvarea lui. Deasupra oricarui regulament sa fie COPILUL.