O oază de pace în deşertul tensiunilor
Astazi avem o intimitate mai mare cu Dumnezeu dar, se pare ca lumea vorbeste tot mai putin despre El fiind tot mai mult ignorat.
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
S-a calculat ca toate religiile lumii au împreuna aproximativ 1000 de cuvinte pentru a-L numi pe Dumnezeu, în general adjectiv, dar numai crestinii au învatat de la Domnul Isus sa-L cheme "Tata".
Din aceasta "paternitate" coboara ideea primordiala de familie si ca un pas succesiv care a revolutionat lumea, coboara porunca de a ne iubi unii pe altii, care cimenteaza si întareste conceptul de "aproapele"; "aproapele" ca o mare familie.
Educatia este cea mai buna asigurare pentru batrânete.
Suntem totdeauna dispusi sa ne revendicam drepturile. Nu recunoastem însa cu aceeasi promptitudine ca acestea presupun si niste îndatoriri; sa actionam cu responsabilitate prin competenta noastra pentru a le duce la îndeplinire, sa recunoastem drepturile celorlalti si sa le armonizam.
Pentru ce traim daca nu pentru a face viata semenilor nostri mult mai usoara?
Trebuie sa daruim timp... chiar daca este un lucru marunt; faceti ceva pentru cei din jurul vostru - ceva pentru care nu puteti obtine nici o recompensa, ci doar privilegiul de a-l înfaptui.
... Viata dedicata unui scop este viata care merita traita.
Este adevarat ca în anii '60-'70 daca un elev ar fi iesit la plimbare pe "strada mare" dupa orele 20 00 ar fi fost etichetat "derbedeu" iar daca ar fi fost acompaniat si de o fata, tinându-se de mâna, ar fi devenit cu siguranta un "caz".
Astazi o asemenea imagine este cotidiana, mai mult ea este amplificata de prezenta tinerilor pe strazi, în fata scolilor, a liceelor sau alte locuri publice, în ipostaze despre care se spune ca sfideaza uneori cel putin ideea moralitatii.
Sunt acesti tineri normali sau au un comportament deviant. Nu cumva este o "eticheta" pe care adultii o aplica acestui comportament numai pentru simplu motiv ca tinerii nu mai corespund sau nu mai vor sa corespunda "tiparelor" pe care le îmbraca valorile sociale ale adultilor.
Nu este doar rezultatul contradictiei eterne între generatii. Ritmul accelerat de viata si amenintarea unor pericole reale se combina pentru a da nastere unor provocari continue parintilor adolescentilor de astazi.
Daca ne gândim la adolescenta ca la o calatorie sau o trecere din copilarie catre maturitate atunci pe tot parcursul acestei calatorii adolescentii îsi evalueaza experientele prin prisma a doua întrebari simple: "Cine sunt eu?" si "Ce voi deveni?"Drumul este destul de aglomerat, directiile nu sunt bine marcate, exista însa înfundaturi si ocolisuri.
Cum îsi îndruma parintii copiii fara sa treaca ei însisi în spatele volanului si sa preia conducerea, mai ales atunci când sunt semne ca situatia este primejdioasa?
Parintii nu au comanda dubla, precum automobilul instructorului auto. Ei trebuie sa ofere sfaturi care sa-i ajute pe adolescenti sa se orienteze în calatoria lor în mod pozitiv, si sa "alimenteze", astfel încât sa aiba energie pentru a putea merge mai departe.
Ca sa simplific, mai spun ca din acest punct de vedere iubirea, voia buna, limitele si legaturile servesc mai multor scopuri.
Unul dintre acestea este sa se asigure ca toate rotile masinii sunt la locul lor, bine strânse si echilibrate.
Acestea sunt rotile care îi vor duce pe adolescenti cat mai departe în calatoria lor. Îndrumarea adolescentilor pentru a reflecta asupra chestiunilor spirituale aduc multe beneficii. Acest lucru ofera perspectiva valoroasa si da nastere unui sentiment al contributiei, profund si semnificativ.
Adevarata educatie înseamna mai mult decât integrarea într-o anumita forma de învatamânt. Înseamna mai mult decât pregatirea pentru viata de acum. (Dintotdeauna am crezut ca scoala ar trebui sa ma pregateasca pentru aceasta lume.) Dar educatia are de-a face cu întreaga fiinta si cu toata perioada de existenta posibila pentru om"
Aceasta include întreaga eterni-tate. "Este o dezvoltare armonioasa a puterilor fizice mentale si spirituale. Ea pregateste studentul (elevul) pentru bucuria slujirii în aceasta lume si pentru bucuria mai înalta a slujirii în lumea viitoare.
Sarcina parintiilor este de a mentine automobilul pe drum, cu toate rotile în miscare.Care este combustibilul pe care trebuie sa-l ofere parintii sau pe care trebuie sa se asigure ca adolescentii îl primesc?
Inspiratie, imaginatie, bucurie, optimism, umor, afectiune, sprijin, fermitate, siguranta, valori clare si poate cel mai important lucru: respect.
Cu cât avansam în stiinta numita embriologie, cu atât apreciem mai mult acuratetea Cuvântului lui Dumnezeu în legatura cu procesul nasterii.
Ps. 139:15-17 descrie functiile moleculelor ADN în transmiterea informatiilor genetice si confirma faptul ca Dumnezeu are un scop nu numai general dar si individual privind dezvoltarea fizica, mentala, emotionala si spirituala a fiecarei fiinte umane.
Lucrurile prestabilite de Dumnezeu sunt cele legate de fizicul meu sau de familia mea, care nu depind de mine. Ele au fost hotarâte în dreptul meu de catre Dumnezeu si eu trebuie sa le accept pe baza convingerii ca în întelepciunea si dragostea Lui, El le poate folosi, în final ca "materie prima" pentru binecuvântarea mea...
Viata ...este ca o coala alba pe care fiecare om lasa un semn.