INTERVIU

Măşti

Beatrice Boieriu
  • pagina_12_clip_image002
1. De ce se prefac oamenii? De ce vor să pară ALTFEL?

1.  Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt...  De ce?  

Motivele pot fi diverse, în funcţie de situaţiile create sau întâlnite şi de scopurile urmărite.   Mergând însă spre rădăcina problemei, cred că oamenii preferă adesea lumea aparentelor deoarece sunt mânaţi de mândrie.  Natura omenească este înclinată spre înălţare de sine şi orgoliu. Cineva făcea distincţie între mândrie şi orgoliu spunând că mândria este legată mai mult de părerea noastră despre noi înşine, iar orgoliul de ceea ce ne-ar plăcea să gândească alţii despre noi. Oricum, oamenii au uitat demult să aprecieze valoarea manifestărilor autentice, şi au cultivat în schimb făţărnicia. Este de ştiut însă, că nici un om nu poate purta multa vreme două feţe, una pentru el şi una pentru alţii, fără a ajunge în cele din urmă să nu mai poată deosebi care din ele este cea adevărată.  Am reţinut o remarcă a lui N. Iorga:"Un om făţarnic are doua feţe şi nici un obraz".

2.Omul îşi doreşte să fie CINEVA. Ceea ce are, ceea ce este, pare destul de puţin şi... pentru imaginea şi prestanţa de câteva clipe, alege să-şi facă o imagine prin prefăcătorie. La cine şi la ce apelează atunci omul, pentru a fi privit ... ALTFEL?

2.  La cine şi la ce...?  Pentru a avea o imagine "îmbunătăţită" în faţa altora se apelează la persoane dominate de servilism, fără personalitate, la persoane fără scrupule, a căror filozofie de viaţă este asemănătoare.  De asemenea se face uz de minciună, adevărul fiind eludat sau deformat.  Unii merg mai departe şi ajung să denigreze pe alţii, sperând că "prin comparaţie sau prin contrast", ei să fie văzuţi deasupra, mai buni, mai capabili...   Făţărnicia este cea mai grea şi cea mai dureroasă artă cu care se poate mândri răutatea omenească.

3.Şi totuşi, cum se face că în timpul aranjării măştilor, al schimbării identităţii, omul îşi doreşte ca cei din jur să fie sinceri, să fie transparenţi, să fie... ei...

3.  Vi se pare o curiozitate? Mie, nu!  Deoarece cu cat cei din jur au un caracter curat şi demn, sunt persoane deschise şi sincere, că atât cel duplicitar nu se teme de situaţii neaşteptate care ar duce la deconspirarea lui.  Îngrijorarea acestuia capătă efervescenţă crescândă atunci când are de a face cu cineva ca şi el, de la care nu ştie la ce se poate aştepta, şi astfel imaginea falsă creată este în pericol. El este nevoit să sporească atenţia, să folosească orice mijloc prin care poate păstra ceea ce a dobândit. Nu ştie însă că masca pe care o poartă este ca şi un bulgăre de zăpadă care, cu cât este rostogolit mai mult, capătă dimensiuni şi forme imprevizibile, şi ajunge pe cărări nebănuite, urmând ca în cele din urmă să se spargă.

 

4. Este sinceritatea o virtute? O slăbiciune? Aduce vulnerabilitate? Avem de pierdut în exersarea şi trăirea sincerităţii? Dar de câştigat?

4.  Sinceritatea nu este o slăbiciune. A fi sincer nu este totdeauna uşor şi nu înseamnă să spui întotdeauna tot ce ştii. Discreţia în raport cu sinceritatea înseamnă un act de cenzură morală şi o dovadă de distincţie sufletească. Să ştii să eviţi demersurile neconvenabile, să nu întrebi şi să nu spui ceea ce nu se cuvine, să nu răneşti pe altul, să nu te insinuezi în viata lui şi să nu încerci să-ţi impui intempestiv părerile, este fără îndoială o calitate în relaţiile cu alţii. Discreţia nu se confundă cu disimularea fiindcă ea nu ocoleşte şi nu alterează adevărul. Este doar un atribut al măsurii în complexitatea relaţiilor dintre oameni. "Sinceritatea nu înseamnă să spui tot ce gândeşti ci să gândeşti tot ce spui"
( H. de Livry).
   Sinceritatea ne face vulnerabili.  Dar nu cred că avem motive să ne temem dacă vulnerabilitatea este un rezultat al sincerităţii noastre îmbinate cu înţelepciunea.  Astfel putem experimenta împlinirea pasajului din Rom. 8:28: "De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu...".   Chiar dacă aparent, pe termen scurt socotim că am suferit pierderi ca urmare a sincerităţii din partea noastră, Dumnezeu care controlează toate lucrurile în detaliu, poate transforma aparenta pierdere într-un real câştig mult mai mare.

5. La revenirea Sa, când declaraţiile se vor întâlni cu faptele, când ceea ce omul se întâlneşte cu ceea ce omul a fost... ce se va întâmpla? Vor mai exista atunci măşti? 

5.  Bine este să nu ascundem nimic din cutele sufletului şi să ne arătam lumii aşa  cum suntem, cu ceea ce putem, cu ceea ce suntem, fără mască şi fără ajustări. Căci oricum am face, nu noi am amăgit pe alţii, ci tot pe noi ne vom amăgi.  Într-o zi masca va fi îndepărtată şi tot ce este vopsea şi tencuială, tot ce este fals şi contrafăcut se va da la o parte, şi noi nu vom rămâne nici mai buni nici mai răi de cum am fost în realitate.  Îmi place îndemnul apostolului Pavel : "Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna şi orice lauda, aceea să vă însufleţească." (Fil. 4:8).