POEZIE

SPERANŢĂ

N-aş fi nimic sub soare
În inimă speranţă ca o stea
Ce străluceşte zi de zi
Tot mai curată căldura mea
N-aş fi nimic fără puterea Ta.
Speranţă vie arzând
Şi astăzi în adânc de sufletu-mi plăpând.

Mi-ai mai rămas doar Tu
Printre parfum de suferinţă
În anii ce-au trecut fierbinţi
Te-am pus pe Tine printre oameni
Ţi-am dat un chip şi-un nume ai purtat
Speranţă bună Te-am luat.
Şi de-ar fi ca azi, purtând comori
Să vii ca să mă iei cu Tine în nori,
Voi lăuda şi voi cânta
În viaţa grea, Isuse Tu ai fost speranţa mea !