MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS
Ca un prunc
"Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El." Luca 2:40.
Domnul Isus creştea, caracterul Său era desăvârşit, iar mintea şi corpul se dezvoltau frumos, după legile naturale ale copilăriei. Copilul Isus era "de o deosebită drăgălăşenie, gata oricând să-i ajute pe cei în necaz. Mama Lui urmărea cu mare atenţie cum EL creştea şi se dezvolta, ea sădind în inima lui Dragoste pentru Dumnezeu.
Educaţia spirituală acordată copilului a fost încă din timpuri străvechi foarte importantă.
"Domnul dăduse îndrumări ca din pruncie copii să fie învăţaţi despre bunătatea şi măreţia Sa, aşa cum se descoperea mai ales în Legea Sa şi cum se vedea în viaţa poporului Israel. Cântarea, rugăciunea şi învăţăturile din Sfintele Scripturi trebuiau să fie prelucrate pentru mintea de copil. Taţii şi mamele trebuiau să înveţe pe copii lor că legea lui Dumnezeu este expresia caracterului Său şi că atunci când primesc principiile legii în inimă, chipul lui Dumnezeu se întipăreşte în mintea şi inima lor.
"Ceremoniile şi tradiţiile puseseră însă stăpânire pe învăţătura spirituală, astfel încât, ceea ce trebuia să-i aproprie de Dumnezeu, în realitate îi despărţea de El. "Ei nu auzeau glasul lui vorbindu-le în inimă." Pentru că puneau accentul pe formă, ei pierdeau din vedere ce era mai important.
"Ceea ce se considera ca fiind educaţie superioară era cea mai mare piedică în calea realei dezvoltări."
Domnul Hristos nu a învăţat la aceste şcoli. Mama Sa a fost primul învăţător omenesc. El primea învăţăturile direct de la sursă, de la Dumnezeu care-i vorbea prin Maria.
"În felul acesta s-a dezvăluit lui Isus importanţa Cuvântului şi lucrărilor lui Dumnezeu, în timp ce El se străduia să înţeleagă cauza lucrurilor. El era ajutat de fiinţe cereşti şi cultiva cugete şi legături sfinte. De la prima scânteiere de inteligenţă, El creştea necontenit în har spiritual şi în cunoaşterea adevărului.
Pentru a ajunge să-I semănăm lui Isus, va trebui să studiem Evanghelia astfel "îngerii se vor apropria de noi, mintea ne va fi întărită şi caracterul nostru va fi înălţat şi înnobilat."
"Comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune dezvoltă facultăţile intelectuale şi morale, iar puterile spirituale se întăresc atunci când cultivăm "gânduri asupra lucrurilor spirituale."
Viaţa lui Isus a fost plină de ispite şi lupte împotriva păcatului. Cu toate c-a trăit într-un loc unde oamenii "erau proverbiali din cauza stricăciunii lor" Isus a trăit în deplină armonie cu Tatăl său ceresc.
Deşi a dus o viaţă plină de greutăţi, trăind în sărăcie şi lipsuri, în viaţa lui Isus nu a existat păcat. El a fost un copil deosebit "înţelept în a discerne răul şi puternic pentru a-i rezista, muncind neîncetat încă din copilărie. "El era tot aşa desăvârşit ca lucrător cum era desăvârşit şi-n caracter".
Mântuitorul nostru a trăit printre săraci, împărtăşind durerile lor.
"Aceia care au o adevărată concepţie despre învăţătura pe care ne-o dă viaţa Sa niciodată nu vor considera că trebuie să se facă o deosebire între clase, că bogaţii trebuie să fie onoraţi mai mult decât săracii valoroşi."
Domnul Hristos nu s-a lăsat acaparat de grijile lumeşti. El întotdeauna a găsit o modalitate de a păstra legătura cu cerul. "Deseori îşi exprima bucuria vieţii sale cântând psalmi şi melodii cereşti.
În toată perioada în care a locuit în Nazaret, El a căutat să aline sufletele celor întristaţi şi împovăraţi de păcat.
"Isus este exemplul nostru. Sunt mulţi care se ocupă cu interes de perioada slujirii Sale publice, în timp ce lasă neobservate învăţăturile ce decurg din primii Săi ani. Dar tocmai în viaţa Sa de familie El este model pentru toţi copii şi toţi tinerii."
"Fiecare tânăr care urmează exemplul lui Hristos, de credincioşie şi ascultare în familia lui umilă, îşi poate însuşi aceleaşi cuvinte spuse despre El de către Tatăl prin Duhul Sfânt: "Iată robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcerea sufletul Meu" Is. 42:1