MOMENTE DIN VIAŢA DOMNULUI ISUS
Vi s-a născut un mântuitor
Mântuitorul promis primei perechi a venit pe Pamânt. Domnul Hristos, Împaratul Slavei S-a dezbracat de natura cereasca pentru a îmbraca natura omeneasca.
Stralucirea Sa a fost acoperita "pentru ca maiestatea înfatisarii Sale sa nu devina un punct de atractie".
"Bogatiile, onoarea lumeasca si marirea omeneasca niciodata nu pot sa salveze un suflet de la moarte."
Cât de mult ne-a iubit Domnul Isus. El a renuntat la statutul sau de Împarat într-o lume perfecta, neprihanita pentru a veni, în chip de om, într-o lume plina de pacat ca sa fie umilit si batjocorit. Ce contrast între aceste doua ipostaze. A trecut de la statutul de Împarat al întregii lumi la un biet tâmplar sarac, fara frumusete si stralucire. El, care era adorat de fiintele neprihanite din Ceruri, a venit sa fie dispretuit si batjocorit de propria creatie, de oameni.
"Îngerii se minunasera de maretul plan al mântuirii. Ei urmareau sa vada cum avea sa primeasca poporul lui Dumnezeu pe Fiul Sau."
Îngerii au vestit apropriata venire a lui Hristos lui Zaharia în timp ce slujea la altar. "Vestea despre nasterea Lui si despre minunata însemnatate a misiunii Lui se raspândise pretutindeni."
Cu toate acestea, poporul ales nu se pregatea pentru marele eveniment. Natiunea iudaica era prea ocupata de ea însasi pentru a-si îndrepta privirea spre Cer." Ei repetau rugaciunile lor fara înteles si îndeplineau ritualurile închinari pentru a fi vazuti de oameni, dar în goana lor dupa bogatii si onoruri lumesti nu erau pregatiti pentru aratarea lui Mesia." Egoismul lor îi împiedica sa se uneasca în bucurie cu cerul.
Isus se nastea în Betleem pentru a aduce speranta oamenilor pacatosi, iar ei erau indiferenti si nepasatori.
"Într-un adapost rudimentar pentru animale, ei (Iosif si Maria) au gasit în cele din urma refugiul si aici s-a nascut Mântuitorul lumii."
În timp ce Israelul dormea linistit, cerul întreg era cuprins de o nemasurata bucurie. Multimea de îngeri se afla deasupra dealurilor Betleemului. "Daca conducatorii lui Israel ar fi fost credinciosi în raspunderea încredintata lor, ar fi avut parte de bucuria de a vesti nasterea lui Isus. Dar acum ei au fost lasati la o parte."
"Dumnezeu declara: 'Voi turna ape peste pamântul însetat si râuri pe pamântul uscat'. 'Celui fara prihana îi rasare o lumina în întuneric'. Isaia 44:3; Psalm 112:4. "Acelora care cauta lumina si care o accepta cu bucurie le vor rasari razele stralucitoare de la tronul lui Dumnezeu."
La bucuria cerului au participat pastorii, care în miez de noapte meditau la Mântuitorul ce urma sa vina. La auzul minunatei vesti "privelisti de slava inunda inimile pastorilor."
"Întreaga câmpie a fost luminata de puternica stralucire a ostilor lui Dumnezeu. Pamântul era tacut si cerul plecat sa asculte imnul:
"Slava lui Dumnezeu în locurile prea înalte / Si pace pe pamânt între oamenii placuti Lui."
"Când Soarele Neprihanirii va rasari cu vindecarea sub aripile Sale, cântecul acesta va fi repetat de glasul unei mari multumiri, ca vuietul unor ape multe, zicând: 'Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început sa împarateasca' Apocalipsa 19:6.
Ce fericiti au fost pastorii când L-au vazut pe pruncul Isus! Ce privilegiu! Conducatorii Bisericii au fost privati de aceasta bucurie din pricina egoismului lor, iar acesti oameni simpli L-au vazut pentru ca L-au iubit pe Domnul.
Domnul Isus "a schimbat tronul cerului cu staulul si tovarasia îngerilor sfinti cu vitele din grajd." Cât de mult ne-a iubit Domnul încât S-a umilit atât de mult si a venit pe pamântul plin de pacat. "Aici este iubirea! Minuneaza-te, cerule, si ramâi încremenit, pamântule!"