Dacă nu lucrăm sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu vom putea clădi pe o motivaţie altruistă, pe o dragoste necondiţionată de egoism. Amintiţi-vă de cei doi oameni nobili: Nicodim şi tânărul bogat. Amândoi mulţumiţi de sine, dar nenăscuţi din nou. Istoria se poate repeta uşor.
Atenţie! Natura umană decăzută nu poate fi schimbată. Tot ce se poate face este să fie ţinută sub control prin lucrarea Duhului Sfânt. Să nu uităm, temperamentul şi caracterul nu sunt acelaşi lucru.
Caracterul bine format poate fi comparat cu musculatura unui sportiv, corzile vocale ale unui cântăreţ, deprinderile unui instrumentist sau ale unui intelectual cultivat. Nu se vede munca depusă, ci doar rezultatele ei.
Dificultăţi în formarea caracterului.
Oricine doreşte să lucreze pentru înnobilarea sa va întâmpina greutăţi. Primul duşman sunt tendinţele fireşti. Mediul ambiant de multe ori descurajează. Duşmanul tuturor va face eforturi disperate ca să nu-i părăsim împărăţia. Dar îndemnul este (2 Petru 1, 5-7; Evrei 12, 3.4.12-14; Mat. 5, 29.30). Trebuie să ne cunoaştem (Ier. 10, 23; Ier. 17, 9), dar să acţionăm nobil.
Importanţa unui caracter nobil.
Acesta face farmecul unui om (Prov. 19, 22), dă adevărată valoarea (Prov. 16, 32), aduce satisfacţie (Prov. 15, 15) şi conduce la adevărata onoare (Prov. 18, 12). Caracterul creştin este singura comoară care poate fi transferat în banca cerului. Acesta va încuraja pe cei ce doresc cu adevărat să se elibereze de robia firii şi să aibă parte de libertatea copiilor lui Dumnezeu.