12.Rolul Bisericii lui Dumnezeu
Ce este biserica? În general, biserica este o societate de credincioşi care au aceeaşi doctrină, fac parte din aceeaşi organizaţie şi se supun aceleiaşi autorităţi, având aceleaşi ritualuri. Biserica are două aspecte: unul vizibil şi unul invizibil. Primul cuprinde pe toţi credincioşii care aparţin unei organizaţii. Al doilea include pe adevăraţii credincioşi care întreţin o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În orice biserică vizibilă sunt şi oameni nesinceri. Chiar şi în prima biserică creştină sau între cei doisprezece ucenici au fost persoane care nu erau cu toată inima de partea lui Isus.
Funcţii ale Bisericii lui Isus Hristos
Organizarea serviciilor de închinare este una din funcţiile Bisericii (Apoc. 4, 7; Evrei 12, 28.29; Apoc. 4, 11; Fapte 2, 47).
O altă funcţie este ajutorarea celor nevoiaşi (Mat. 25, 34-36; Iacov 1, 27; 1Tim. 6, 17.18). Prin sistemul de asistenţă socială nu trebuie încurajate lenevia, risipa sau dezordinea (1Tes. 3, 10-12).
Zidirea spirituală a Bisericii realizată prin daruri ale Duhului Sfânt pentru slujire acordate membrilor face ca Biserica adevărată şi vie să funcţioneze asemenea unui organism prin conlucrare, supunere reciprocă, părtăşie şi rugăciune (Fapte 2, 46.47; Efes. 4, 11-15; Evrei 10, 24.25).
Evanghelizarea lumii este sarcina supremă a bisericii (Mat. 28, 19.20; 24, 14; Apoc. 14, 6). Ea presupune comunicarea adevărului mântuitor la orice om de pe pământ.
La temelia adevăratei biserici se află Isus Hristos.
Nimeni nu poate pune altă temelie (1 Cor. 3, 11). Petru, ca şi ceilalţi apostoli, face parte din pietrele de temelie (Efes. 2, 20-22), dar nu este temelia însăşi. Apostolii, după convertirea reală, nu s-au certat pentru funcţii. Papa Leon I (cca. 445 d.Hr.) pretindea că Dumnezeu i-a transmis autoritatea de episcop de la Petru care ar fi primit-o de la Mântuitorul (Mat. 16, 16-18). Însă Piatra la care s-a referit Isus în pasajul menţionat este El Însuşi sau doctrina exprimată aici de Petru prin inspiraţie. „Cheile împărăţiei” sunt cuvintele lui Hristos şi le poate poseda orice credincios autentic (Mat. 23, 13; Luca 11, 52).
Biserica ar trebui să fie „una sfântă, sobornicească şi apostolească” şi ar fi dacă ar recunoaşte şi ar urma pe Întemeietorul ei.
Practici şi idei nebiblice în biserici
Pe parcursul istoriei biserica, la început curată, a acumulat multe erori care trebuie combătute: închinarea prin intermediul imaginilor (icoane sau statui) – Mat. 4, 10; Ioan 4, 24; pretenţia iertării păcatelor de către preoţi şi rolul lor de mijlocitor (Fapte 4, 12; 1 Tim. 2, 5); mântuirea prin fapte, daruri, canoane; separarea netă între clerici şi laici; pretenţia de a lega şi a dezlega; transformarea autorităţii eclesiastice prin succesiune apostolică; schimbări de doctrine etc. Toate sunt atacuri la adresa lui Dumnezeu şi subminarea autorităţii de Mijlocitor şi Mântuitor a lui Isus Hristos.