07.Salvare prin suferinţă
Salvarea sau mântuirea este readucerea omului la starea de la care a căzut prin sfidarea autorităţii lui Dumnezeu. Salvarea constituie un proces care se desfăşoară în general pe tot parcursul istoriei mântuirii şi în particular cu fiecare persoană care poate fi recuperată. Preţul mântuirii este inestimabil.
În Biblie mântuirea (salvarea) este prezentată credincioşilor ca având loc în trecut (1 Tim. 1, 9), desfăşurându-se în prezent (Fil. 2, 12) şi completându-se în viitor (1 Petru 1, 5.9). Procesul îl iniţiază Dumnezeu (Rom. 5, 8) şi tot El îl continuă (Rom. 5, 10). Sursa mântuirii este harul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8.9), preţul plătit este sângele Domnului Hristos (1 Petru 1, 18.19), viaţa Celui nevinovat în locul celor vinovaţi (2Cor. 5, 21), calea prin care se obţine este credinţa vie şi lucrătoare (Efes. 2, 8; Gal. 5, 6).
Condiţia pentru ca mântuirea să se realizeze
Deşi salvarea se acordă prin har care aparţine în întregime lui Dumnezeu, ea trebuie însuşită printr-o predare fără rezerve sub îndrumarea şi călăuzirea lui Dumnezeu. El ne salvează dacă I se permite s-o facă. Un naufragiat care trebui identificat şi adus la loc sigur, trebuie să coopereze cu salvatorii şi să le permită să facă tot ce ştiu că trebuie. Citeşte cu atenţie textele următoare: Tit 2, 11-14; 1 Petru 1, 14-16; 1 Petru 2, 1.2; 2 Petru 1, 5-7.
Procesul salvării
Prin păcat omul a pierdut dreptul la viaţă, s-a înstrăinat de Dumnezeu, de sine însuşi şi de semenii săi, precum şi de natură. El a devenit dezechilibrat pe plan moral ca şi natura înconjurătoare, egoist şi pornit la rău. Dar răzvrătirea a afectat universul întreg. Planul salvării urmărea înlăturarea tuturor acestor consecinţe morale, fizice, spirituale, ecologice şi universale.
Ca Mântuitor al nostru, Isus Hristos înlătură înstrăinarea, moartea, dezechilibrul moral şi spiritual, boala, suferinţa şi discordia din univers. Nimic nu-L poate împiedica să-Şi aducă la îndeplinire tot ceea ce Şi-a propus.
Mare preţ al salvării noastre
Omul păcătos nu avea nici un mijloc pentru a scăpa de moarte, suferinţe şi dezastru total. Pe de altă parte, dreptatea nu permite înlăturarea pedepsei fără un înlocuitor divin, voluntar (Rom. 6, 23). De aceea, Domnul Hristos a plătit preţul (1 Petru 1, 18.19; 1 Petru 2, 24; 2 Cor. 5, 21). Pentru aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu (Mat. 20, 28).
Intensitatea suferinţelor Mântuitorului îndurate pentru noi nu poate fi descrisă (Isaia 53, 10; Mat. 26, 38.39). Însă la suferinţă a participa întreaga Dumnezeire (2 Cor. 5, 19; Evrei 9, 14). Veşnicia ne va sta la dispoziţie pentru a reduce diferenţa dintre ceea ce ştim acum şi ce se va şti cu privire la imensitatea suferinţei care a făcut posibilă salvarea noastră.