13.Caracterul – sinteză a personalităţii
Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Dacă nu lucrăm sub îndrumarea lui Dumnezeu, nu vom putea clădi pe o motivaţie altruistă, pe o dragoste necondiţionată de egoism. Amintiţi-vă de cei doi oameni nobili: Nicodim şi tânărul bogat. Amândoi mulţumiţi de sine, dar nenăscuţi din nou. Istoria se poate repeta uşor.
Atenţie! Natura umană decăzută nu poate fi schimbată. Tot ce se poate face este să fie ţinută sub control prin lucrarea Duhului Sfânt. Să nu uităm, temperamentul şi caracterul nu sunt acelaşi lucru.
Caracterul bine format poate fi comparat cu musculatura unui sportiv, corzile vocale ale unui cântăreţ, deprinderile unui instrumentist sau ale unui intelectual cultivat. Nu se vede munca depusă, ci doar rezultatele ei.
Dificultăţi în formarea caracterului.
Oricine doreşte să lucreze pentru înnobilarea sa va întâmpina greutăţi. Primul duşman sunt tendinţele fireşti. Mediul ambiant de multe ori descurajează. Duşmanul tuturor va face eforturi disperate ca să nu-i părăsim împărăţia. Dar îndemnul este (2 Petru 1, 5-7; Evrei 12, 3.4.12-14; Mat. 5, 29.30). Trebuie să ne cunoaştem (Ier. 10, 23; Ier. 17, 9), dar să acţionăm nobil.
Importanţa unui caracter nobil.
Acesta face farmecul unui om (Prov. 19, 22), dă adevărată valoarea (Prov. 16, 32), aduce satisfacţie (Prov. 15, 15) şi conduce la adevărata onoare (Prov. 18, 12). Caracterul creştin este singura comoară care poate fi transferat în banca cerului. Acesta va încuraja pe cei ce doresc cu adevărat să se elibereze de robia firii şi să aibă parte de libertatea copiilor lui Dumnezeu.