11.Comemorarea naşterii lumii şi reînnoirii spirituale
Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin
pustie, trecerea Iordanului spre Canaan, Eben-Ezer şi multe alte amintiri erau piedici în calea uitării unor lucruri importante făcute de Dumnezeu.
Instituirea Sabatului săptămânal
Dumnezeu a lăsat o aducere aminte a lucrurilor Sale minunate (Psalmi 111, 4). Oare pentru aducerea la existenţă a lumii noastre să nu fi stabilit nici un memorial? Nu se poate aşa ceva! De aceea El a marcat încheierea lucrării Sale creatoare prin instituirea primului şi celui mai important memorial al puterii Sale creatoare – Sabatul celei de a şaptea zi a săptămânii – în care El S-a odihnit, pe care l-a binecuvântat şi l-a sfinţit (Gen. 2, 1-3; Exod 20, 8-11).
Expresia „adu-ţi aminte” face referire la faptul că Sabatul fusese instituit mai înainte (Exod 20, 8). Când a fost dată mana în pustie, Sabatul era deja în vigoare (Exod 16, 4.22.23). Faptul că Dumnezeu care nu avea nevoie de odihnă (Isaia 40, 28) totuşi S-a odihnit, arată scopul odihnei Sale – model pentru omul creat.
Încălcări ale Sabatului
Contrar părerii unora, evreii au călcat adesea Sabatul (Num. 15, 32-36; Ier. 17, 27; Ezechiel 20, 12.20.21; Neemia 13, 15.17.18). Ei au fost serios avertizaţi şi chemaţi la ordine.
Sabatul - un memorial pentru toţi oamenii
Când a fost instituit Sabatul nu existau evrei. „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2, 28), oricare ar fi el. Motivul invocat în poruncă este creaţiunea (Exod 20, 11). După Exod, Sabatului i s-a conferit o nouă semnificaţie (Deut. 5, 15). El nu este doar memorial al creaţiei, ci şi semn al sfinţirii (Exod 31, 13). Faptul că a fost dat evreilor nu înseamnă că a fost dat numai pentru ei (Isaia 56, 6-8). Toate poruncile au fost date lor, dar nu doar pentru ei (Ecl. 12, 13).
Sabatul în Noul Testament
Isus a respectat Sabatul pe care El l-a instituit (Luca 4, 16). El l-a eliberat de restricţii nefolositoare (Ioan 5, 17.18). După moartea Sa, urmaşii Săi „s-au odihnit după Lege” (Luca 23, 56). Apostolul Pavel a respectat Sabatul (Fapte 13, 14.42.44; Fapte 16, 13; Fapte 17, 2). El l-a folosit ca simbol al odihnei spirituale (Evrei 4, 9).
Decalogul şi sistemul ceremonial nu trebuie confundate. Primul este moral, al doilea se referă la umbre ale lucrării lui Isus Hristos ca jertfă şi Mare Preot. (vezi Rom. 14, 5; Col. 2, 16.17). Şi la încheierea istoriei Sabatul va fi testul ascultării de Dumnezeu (Apoc. 13, 16; Apoc. 14, 9.10).