Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Si lacrimile curgeau...
"Doamne...vino Doamne... sa vezi ce-a mai ramas din oameni..." Cu siguranta unii dintre dumneavoastra va mai amintiti de acest cantec... care a fost interpretat o data cu revolutia din '89.
Cuvinte care exprimau impreuna simtire... pierderea a ceva valoros - a vietii omenesti... cuvinte care exprimau durere...
Citește mai departe...
Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe... Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.
Cu ceva timp în urma, am fost invitat la o întâlnire de tineret pentru a prezenta un seminar intitulat "CURAJUL DE A FI DIFERIT".
Era o întâlnire foarte importanta pentru mine si bineînteles ca m-am pregatit întocmai. În mintea mea era totul foarte clar cu privire la modul în care se va desfasura programul. Asa ca iata: veni si ziua când trebuia sa ajung la întâlnirea cu pricina.
Citește mai departe... Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).
Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?
Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.
Citește mai departe...
Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cântari de veselie "(Ps. 126:5) 
Daca n-ar fi aceasta fagaduinta poate am cadea des în descurajare.
Am înteles însa un lucru important: secerisul poate fi mult mai târziu decât am dori, secerisul poate fi si la sfârsitul timpului acestui pamânt. Vine ar fi sa purtam acest Cuvânt în sufletul nostru ca o candela mereu aprinsa pe cararea întunecata a lumii.
Trecusera doi ani de când ne cunosteam. Era o femeie în jur de 47 de ani, sincera, cu probleme mari de familie care o zguduisera pâna în strafundul sufletului.
Citește mai departe...Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.
Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
totul contopindu-se în armonii cereşti.
Într-o zi, purtată de un vânt
al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
mi-am ferecat ochiul lăuntric,
sub pleoapa încântătoarelor bacante.
Beniamin Ciurea
Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.
Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.
Citește mai departe...
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...
Respirăm pretutindeni violenţa pare să accentueze nevoia unor atitudini inspirate de neîncredere şi de apărare. N-ar trebui să ne minunăm dacă fericirea blândeţii sună ca un paradox sau ca un ideal prea îndepărtat de posibilităţile noastre.
Citește mai departe...Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii
Credinţa în general este ansamblul ideilor şi reprezentărilor acceptate în gândire şi manifestate în trăiri şi acţiuni concrete. Credinţa biblică este încredere în Dumnezeu şi în adevărul revelat de El cu privire la mântuire.
Speranţa este siguranţa că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la vremea lor. Speranţa îmi apare ca un aspect al credinţei, credinţa care priveşte spre viitor. Cele două funcţionează împreună.
Cum se naşte credinţa
Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, sub influenţa Duhului Sfânt, privind la Isus Hristos care se descoperă în Biblie, se obţine încrederea în Autorul mântuirii noastre (Rom. 10, 17; Evrei 12, 2; Ioan 7, 17), dacă nu cădem în capcana mândriei (Ioan 5, 44) sau a lăcomiei (1Tim 6, 10).
Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
Zilele contin tunete, raze de soare, grindina, vant si ploaie. Nuantele sunt spectrul curcubeului, avand predominante nuante de rosu, purpuriu, galben si gri.
Doar o melodie linistitoare se aude... totul devine un roman pamantesc, un mister obscur, o mare piesa pe pamant.
"Factorul D" este factorul Dar. Nu putem sa dam ceea ce nu avem. Dumnezeu nu ne asteapta sa dam ceea ce nu ne-a dat El mai intai.
Citește mai departe...Beniamin Ciurea
În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.
Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.
Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.
Citește mai departe...Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.
Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.
Daniela Dorcea
"Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si când va îmbâtrâni nu se va abate de la ea." (Proverbe 22,6)
Cu câta bucurie primeste o familie vestea ca numarul membrilor ei se va mari cu unu! Apoi, cu câta grija viitorii parinti se îngrijesc pentru ca pruncul sa se dezvolte sanatos! Cu câta emotie asteapta ei aparitia pe lume a copilului lor, dorindu-si nu neaparat sa fie baiat sau fata, ci sa fîe sanatos, iar mama sa-1 poata creste bine! Dar... exista un dar care poate umbri aceste sentimente ale persoanelor care le experimenteaza.
În lunile ianuarie - februarie 2007 în comunitatea Foişor a avut loc un seminar susţinut de Pastorul Aron Moldovan. Pe această pagină puteţi găsi rezumatele la aceast seminar.
2. Sursa cunoştinţelor esenţiale
4. Dumnezeu - Valoarea supremă în univers
5. Isus Hristos - Oglinda gloriei lui Dumnezeu
6. Inchinarea biblica - testul final al credincioşiei
10. Respectarea ordinii universale
11. Comemorarea naşterii lumii şi reînoirii spirituale
12. Rolul Bisericii lui Dumnezeu
13. Caracterul - sinteza personalităţii
15. Destinul ţi-l hotărăşti singur
Ce este viata pe acest pamânt?
Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;
Este-o suflare care nu îmi apartine mie
Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie
Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen
Citește mai departe...Nu te astepti sa intri intr-o competitie fara antrenament sau pregatire si sa castigi.
De-a lungul istoriei guvernul si conducatorii au dat legi despre cum trebuie sa traim si sa ne comportam unii cu altii. Din dosarele istoriei aflam ca fiecare din aceste legi au fost incalcate. Se pare ca istoria se repeta...
Articolul 25 din Constitutia Romaniei intitulat "Viata intima, familiala si privat" alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatea altora, ordinea publica sau BUNELE MORAVURI."
Citește mai departe...Intervievat: Cornel Dărvăşan
1. Ce este traditia si ce aspecte implica aceasta în domeniul religios?
