Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
culeasa de Petrache Aurelia
Domnul meu si Dumnezeul meu, din vesniciile nesfarsite,
Cu infinita dragoste, ne-ai chemat pe nume,
Ne-ai purtat pe brate, si inca vrei sa ne porti.
Si tot din vesnicii Te-ai ingrijit sa nu ratacim,
Sa avem o cale, un adevar si adevarata Viata!
Nu există destin implacabil stabilit de vreun arbitru supranatural, care nu ţine seama de poziţia celui implicat. Există desigur situaţii pe care omul nu le poate programa sau evita, dar mântuirea nu face parte dintre ele.
Următoarele texte (Efes. 1, 4.5; 2 Tes. 2, 13; Rom. 9, 15.16) arată că Dumnezeu cunoaşte dinainte viitorul oricui şi în funcţie de aceasta El şi-a făcut programul de acţiune. În probleme de mântuire, Dumnezeu ca suveran acţionează în funcţie de felul în care omul îşi foloseşte libertatea. Nici Augustin, nici Calvin nu trebuie să fie consideraţi infailibili.
Beniamin Ciurea
Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.
Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.
Citește mai departe...
George MacDonald şi-a început cândva o predică spunând: "Dacă nu vă pot face să-L cunoaşteţi mai bine pe Isus Hristos, venirea mea la voi a fost în zadar. Dacă nu pot ajuta nici o inimă omenească să se apropie de Cel Viu, lucrarea mea e fără rost."
Apoi a continuat întrebând: "V-aţi gândit vreodată că vă aflaţi în această lume doar pentru a-L descoperi pe Domnul Isus Hristos şi pentru nimic altceva?"
Salvarea sau mântuirea este readucerea omului la starea de la care a căzut prin sfidarea autorităţii lui Dumnezeu. Salvarea constituie un proces care se desfăşoară în general pe tot parcursul istoriei mântuirii şi în particular cu fiecare persoană care poate fi recuperată. Preţul mântuirii este inestimabil.
În Biblie mântuirea (salvarea) este prezentată credincioşilor ca având loc în trecut (1 Tim. 1, 9), desfăşurându-se în prezent (Fil. 2, 12) şi completându-se în viitor (1 Petru 1, 5.9). Procesul îl iniţiază Dumnezeu (Rom. 5, 8) şi tot El îl continuă (Rom. 5, 10). Sursa mântuirii este harul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8.9), preţul plătit este sângele Domnului Hristos (1 Petru 1, 18.19), viaţa Celui nevinovat în locul celor vinovaţi (2Cor. 5, 21), calea prin care se obţine este credinţa vie şi lucrătoare (Efes. 2, 8; Gal. 5, 6).
Citește mai departe...
Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
"Apa, simpla şi banala apă, care nu ne costă prea mult s-ar putea să fie unul dintre remediile cele mai nou descoperite.
Cei mai mulţi dintre noi am auzit despre faptul că, în cazul unui consum insuficient de apă, consecinţele pot fi: constipaţii, pietre la rinichi (litiază renală), poftă extraordinară de mâncare, ochi, gură şi piele uscate, etc. însă puţini dintre noi realizează că există o legătură strânsă între consumul de apă, calitatea apei şi cardiopatia ischemică, implicit apariţia infarctului miocardic.
Citește mai departe...Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe...Voicu Cristian
Ioan 15,20.21: “Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: Domnule am vrea să-L vedem pe Isus”.
Această cerere era în mare parte o cerere obişnuită şi cu toate acestea Domnul Isus s-a bucurat mult transformând obişnuitul într-un adevărat eveniment. De ce oare? Pentru că sosise timpul ca lucrarea Sa deja ajunsă la maturitate fiind cunoscută şi preţuită şi de cetăţenii greci să intre în faza finală şi anume faza pecetluirii cu sângele Său.
Citește mai departe...Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin
Citește mai departe...Beatrice Boieriu
"Copilul, pentru a-si dezvolta complet si armonios personalitatea, are nevoie de iubire si intelegere..." - Declaratia Adunarii Generale a Natiunilor Unite din noiembrie 1959 asupra drepturilor copilului.
Dezvoltarea completa si armonioasa a personalitatii copilului este deosebit de importanta atat pentru perioada vietii omului adult si viata sa viitoare pe Noul Pamant, cat si pentru societatea de acum. Aceasta este conditionata de prezenta iubirii si a intelegerii.
Citește mai departe...Doamne, în fiecare dimineata când deschid ochii Te gasesc lânga mine. Uneori am impresia ca nici nu ai plecat ci ai ramas aici, asteptând sa ma trezesc pentru a o lua împreuna de la capat. Oare ce lucruri noi voi învata astazi, unde ma vor purta pasii, cine îmi va iesi înainte?
Ieri, fiul meu; Metusala, a facut primii pasi. Era atât de stângaci. A cazut de câteva ori pâna sa poata face primii lui cinci pasi siguri.
Citește mai departe...
Cei ce vorbesc despre Dumnezeu se straduiesc sa prezinte ceea ce spun. Vechiul si Noul Testament în lumina continuitatii învataturii bisericesti, reliefeaza paternitatea Sa universala.
Citește mai departe... Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
Doamne a trecut atât de mult timp de când s-au petrecut toate acestea, de când mi-au murit într-o singură zi toţi copiii şi de când m-am ales cu boala asta care nu îmi dă pace, încât am şi uitat cum arătam. Prietenii mei, prietenii cu care am crescut şi cu care am descoperit lumea, s-au speriat când m-au văzut. Pentru că nu l-au recunoscu în Iov care se scărpina cu un ciob şi care era plin de răni din cap până în picioare, pe Iov cel de odinioară cu care se jucau, cu care stăteau la poveşti, cu care se sfătuiau şi cu care îşi împărţeau bucuriile. Cred că dacă m-aş putea zări într-un colţ de apă nici eu nu m-aş mai recunoaşte Doamne.
Insomnia reprezintă imposibilitatea de a adormi, de a menţine starea de somn sau de a se odihni în timpul nopţii şi include şi trezirea prea devreme faţă de o durată convenţională normală. Poate fi tranzitorie (câteva zile), pe termen scurt (nu mai mult de trei săptămâni), sau cronică (mai mult de trei săptămâni), şi este simptomul care însoţeşte alte probleme de ordin medical sau psihologic.
Citește mai departe...Intr-o lume in care se alearga din zi in zi mai mult spre nicaieri, intr-o lume intunecata, rece si straina, oamenii viseaza sa gaseasca intr-o zi, adevarata fericire... Asadar, speranta la fericire traieste, oriunde si oricand, chiar si atunci cand durerea se "incapataneaza" sa ne arate contrariul.
Citește mai departe...
Sunt momente din viata mea în care ma "opresc" si ma debarasez de tot ce este în jur pentru a crea câteva clipe de discutie cu mine.
Ma-ntreb ce vreau sa fac mai departe, îmi pun tinte noi si-mi fac planuri pe care doresc sa le pun în aplicare ... si ma-ntreb în cele din urma. "Cine sunt eu?"
În acest editorial va invit la un dialog cu noi însine ca sa aflam "Cine suntem noi? Ce reprezentam?"
Citește mai departe...
"Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu asteptase venirea Mantuitorului. Din acest eveniment ei isi legasera sperantele lor cele mai stralucite. In cantec si profetie, in slujba templului si rugaciunea de acasa, ei asezasera numele Lui. Si cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut.
Citește mai departe...În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.
Citește mai departe...
Era a nu ştiu câta oară, când îşi dorea o familie, cu un tată şi o mamă normali, care să îi ofere mângâiere şi nu bătăi care îi lăsau urme urâte pe corp şi care să nu o mai umilească în public prin observaţiile lor critice.
Citește mai departe...
