Seminarii prezentate în comunitatea Foişor
În acest loc puteţi găsi seminarii (scrise) pe diverse teme prezentate în biserica noastră în trecut.
Puteţi selecta din meniul principal unul din seminariile pe care le doriţi.
Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Seminarii prezentate în comunitatea Foişor
În acest loc puteţi găsi seminarii (scrise) pe diverse teme prezentate în biserica noastră în trecut.
Puteţi selecta din meniul principal unul din seminariile pe care le doriţi.
Ce este viata pe acest pamânt?
Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;
Este-o suflare care nu îmi apartine mie
Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie
Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin
Citește mai departe...Daniela Dorcea
"Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si când va îmbâtrâni nu se va abate de la ea." (Proverbe 22,6)
Cu câta bucurie primeste o familie vestea ca numarul membrilor ei se va mari cu unu! Apoi, cu câta grija viitorii parinti se îngrijesc pentru ca pruncul sa se dezvolte sanatos! Cu câta emotie asteapta ei aparitia pe lume a copilului lor, dorindu-si nu neaparat sa fie baiat sau fata, ci sa fîe sanatos, iar mama sa-1 poata creste bine! Dar... exista un dar care poate umbri aceste sentimente ale persoanelor care le experimenteaza.
Zilele contin tunete, raze de soare, grindina, vant si ploaie. Nuantele sunt spectrul curcubeului, avand predominante nuante de rosu, purpuriu, galben si gri.
Doar o melodie linistitoare se aude... totul devine un roman pamantesc, un mister obscur, o mare piesa pe pamant.
"Factorul D" este factorul Dar. Nu putem sa dam ceea ce nu avem. Dumnezeu nu ne asteapta sa dam ceea ce nu ne-a dat El mai intai.
Citește mai departe... Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Cand zvonuri de razboaie sunt in prim plan la stirile de seara,
Cand unii se jertfesc de tineri pentru o bomba nucleara,
Noi adunam din cartea sfanta margaritarele iertarii,
Si celor care vor, le spunem ca este Vremea Impacarii!
Citește mai departe...Ratacitori fiind cu toti pe-acest pamânt
Straini fata de Dumnezeu si tot ce este Sfânt,
Mergeam 'nainte fara nici o teama
Iar la chemarea Duhului cel Sfânt, eram fara de teama.
Cu toti mergeam ici acolo într-o doara
Ni se alatura si un strain, venit parca din alta tara.
Cine esti tu? Hai spune-ne straine!
Eu sunt Isus Hristos, si vreau ca sa veniti cu mine.
Citește mai departe...Nu te astepti sa intri intr-o competitie fara antrenament sau pregatire si sa castigi.
De-a lungul istoriei guvernul si conducatorii au dat legi despre cum trebuie sa traim si sa ne comportam unii cu altii. Din dosarele istoriei aflam ca fiecare din aceste legi au fost incalcate. Se pare ca istoria se repeta...
Articolul 25 din Constitutia Romaniei intitulat "Viata intima, familiala si privat" alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatea altora, ordinea publica sau BUNELE MORAVURI."
Citește mai departe...E sâmbătă seara. Nu sunt foarte relaxat. Tinerii m-au invitat în oraş zicând că "e un cer aşa senin...". Ce mult ne influenţează pe noi cerul! Cer senin, suntem şi noi veseli, cer înnorat, suntem şi noi mai puţin luminoşi. Aşa e aici la noi. Dar, mă întreb, cum e cerul acasă la Dumnezeu? Este şi acolo seninătate şi tristete? Sunt şi acolo îngeri care refuză să iasă în piaţa cetăţii? Citește mai departe...
Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.
Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
totul contopindu-se în armonii cereşti.
Într-o zi, purtată de un vânt
al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
mi-am ferecat ochiul lăuntric,
sub pleoapa încântătoarelor bacante.
Doamne a trecut atât de mult timp de când s-au petrecut toate acestea, de când mi-au murit într-o singură zi toţi copiii şi de când m-am ales cu boala asta care nu îmi dă pace, încât am şi uitat cum arătam. Prietenii mei, prietenii cu care am crescut şi cu care am descoperit lumea, s-au speriat când m-au văzut. Pentru că nu l-au recunoscu în Iov care se scărpina cu un ciob şi care era plin de răni din cap până în picioare, pe Iov cel de odinioară cu care se jucau, cu care stăteau la poveşti, cu care se sfătuiau şi cu care îşi împărţeau bucuriile. Cred că dacă m-aş putea zări într-un colţ de apă nici eu nu m-aş mai recunoaşte Doamne.
Citește mai departe...Si lacrimile curgeau...
"Doamne...vino Doamne... sa vezi ce-a mai ramas din oameni..." Cu siguranta unii dintre dumneavoastra va mai amintiti de acest cantec... care a fost interpretat o data cu revolutia din '89.
Cuvinte care exprimau impreuna simtire... pierderea a ceva valoros - a vietii omenesti... cuvinte care exprimau durere...
Citește mai departe...Buna piticilor!
Ia spuneti voi, v-ati plictisit astazi vreun pic?
Haide sa va spun o poveste. Erau doi frati Irina si Andrei, care se plictiseau foarte tare... vroiau sa faca ceva nastrusnic, ceva iesit din comun, se plictisisera de televizor, de puzzle, vroiau si altceva... La un moment dat Andrei sari in picioare de pe canapeaua pe care statea tolanit si-i spuse Irinei: -Stiu ce putem face!
Citește mai departe...Intervievat: Nelu Burcea
"Vreau sa stiu care este alegerea cea mai buna în deciziile pe care trebuie sa le iau! Vreau sa aflu care este planul lui Dumnezeu cu viata mea! Vreau sa cunosc ... viitorul!"
B.B: Ce ar însemna pentru noi, muritorii, posibilitatea descoperirii viitorului? Si de ce Dumnezeu nu a îngaduit aceasta?
N.B: Ar fi tentant sa cunoastem viitorul. Daca nu am putea schimba acest viitor, nu ne ajunge tristetea pentru trecut si prezent? Daca am putea schimba viitorul, nu cumva l-am transforma într-un vis egoist? Daca am sti sfârsitul de la început , cu siguranta am alege aceeasi cale pe care Dumnezeu ne-a condus.
Citește mai departe...Ce ne spune experienta omenirii, dupa cum am vazut, realitatea, este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om, a individului a intarziatului mintal, a copilului mic si a fatului.
Dar valoarea vietii este calcata in picioare nu atat de paturile marginalizate ale societatii cat de lumea personalitatii progresiste care face din fapta sa logica si ideological pentru ceilalti, in numele “PROGRESULUI", un mod arbitrar si de la sine putere isi asuma raspunderea sa prezinte si sa perverteasca constiinta omenirii intregi.
Citește mai departe...Cat valoreaza viata Domnului Hristos?
Doar treizeci de arginti? Sarmane pacatos,
Si l-ai vandut pe pretul unui rob de rand?
Dar El e Fiu, Mantuitor, ce va veni curand.
Citește mai departe...
Au fost odata patru vecini ciudati care se numeau: CINEVA, FIECARE, ORICINE si NIMENI.
Modul lor de viata era religios. De exemplu: CINEVA îsi barfea vecinul, FIECARE stia ca acest lucru este pacat. ORICINE putea sa refuze sa asculte, dar ... NIMENI n-o facea... ORCINE stia ca FIECARE vorbea despre CINEVA, dar NIMENI nu le întrerupea conversatia.
Toti apartineau aceleiasi biserici. FIECARE voia sa se închine, dar nu mergea la biserica deoarece nu vorbea cu ORICINE.
Citește mai departe...
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe..."După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat : "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui" Matei 2, 1-2.
Aceşti magi de la răsărit erau oameni bogaţi şi de viţă nobilă. Ei erau sinceri, studiau descoperirile lui Dumnezeu din natură şi erau onoraţi pentru integritatea şi înţelepciunea lor. Citește mai departe...