Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Ce este viata pe acest pamânt?
Ma-ntreb si ma cutremur în acelasi timp;
Este-o suflare care nu îmi apartine mie
Ea este dragostea-n cuvinte, si-Ti dau slava Tie
Un fir de par, de ata, o pânza de paianjen
Citește mai departe...Insomnia reprezintă imposibilitatea de a adormi, de a menţine starea de somn sau de a se odihni în timpul nopţii şi include şi trezirea prea devreme faţă de o durată convenţională normală. Poate fi tranzitorie (câteva zile), pe termen scurt (nu mai mult de trei săptămâni), sau cronică (mai mult de trei săptămâni), şi este simptomul care însoţeşte alte probleme de ordin medical sau psihologic.
Citește mai departe...Seminarii prezentate în comunitatea Foişor
În acest loc puteţi găsi seminarii (scrise) pe diverse teme prezentate în biserica noastră în trecut.
Puteţi selecta din meniul principal unul din seminariile pe care le doriţi.
Ce este biserica? În general, biserica este o societate de credincioşi care au aceeaşi doctrină, fac parte din aceeaşi organizaţie şi se supun aceleiaşi autorităţi, având aceleaşi ritualuri. Biserica are două aspecte: unul vizibil şi unul invizibil. Primul cuprinde pe toţi credincioşii care aparţin unei organizaţii. Al doilea include pe adevăraţii credincioşi care întreţin o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos. În orice biserică vizibilă sunt şi oameni nesinceri. Chiar şi în prima biserică creştină sau între cei doisprezece ucenici au fost persoane care nu erau cu toată inima de partea lui Isus.
Citește mai departe...Este un imperativ din vremuri antice. Dacă vrei să progresezi, trebuie să îţi cunoşti limitele şi posibilităţile, originea, destinul şi motivul pentru care exişti.
Natura morală a omului
Trei concepţii de bază se confruntă cu privire la natura morală a omului: 1) că natura morală a omului este bună, 2) că natura morală a omului este indiferentă din punct de vedere moral, 3) că natura morală a omului este coruptă de la naştere.
Poziţia Bibliei
Biblia ne arată că omul a fost creat bun, echilibrat şi cu un potenţial de dezvoltare pozitiv (Gen. 1, 26.27; Ecl. 7, 29), dar a căzut şi s-a degradat prin neascultare (Gen. 3, 1-13).
În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.
Citește mai departe...Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii
Intervievat: Beatrice Lospa
• In urma numeroaselor sondaje de opinie, adresandu-se intrebarea : "Cine este persoana care te-a influentat cel mai mult in viata ta?", 90 % dintre cazuri, raspunsul a fost O FEMEIE!... Cum s-ar explica o astfel de constatare realista?
Citește mai departe...Intervievat: Dumitru Popa
Intervievator: Beatrice Boeriu
B.B.: In ziua de azi, politica isi spune din ce in ce mai apasat cuvantul, influentand tot mai mult evenimentele si cursul istoriei. Ce are de spus Biserica Adventista cu privire la implicarea membrilor ei in politica?
D.P.: Biserica adventista sustine neimplicarea membrilor sai in politica, subliniaza insa implinirea chemarii si menirii ei pe acest pamant.
B.B.: Unii considera ca un crestin implicat in politica, de exemplu intr-un partid, poate influenta decizii spre binele urmasilor lui Hristos, dovedind astfel eficacitate in pozitia pe care o ocupa. Dumneavoastra ce credeti?
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
1. Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt... De ce?
Citește mai departe...Daniela Dorcea
"Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze si când va îmbâtrâni nu se va abate de la ea." (Proverbe 22,6)
Cu câta bucurie primeste o familie vestea ca numarul membrilor ei se va mari cu unu! Apoi, cu câta grija viitorii parinti se îngrijesc pentru ca pruncul sa se dezvolte sanatos! Cu câta emotie asteapta ei aparitia pe lume a copilului lor, dorindu-si nu neaparat sa fie baiat sau fata, ci sa fîe sanatos, iar mama sa-1 poata creste bine! Dar... exista un dar care poate umbri aceste sentimente ale persoanelor care le experimenteaza.
Sunt momente din viata mea în care ma "opresc" si ma debarasez de tot ce este în jur pentru a crea câteva clipe de discutie cu mine.
Ma-ntreb ce vreau sa fac mai departe, îmi pun tinte noi si-mi fac planuri pe care doresc sa le pun în aplicare ... si ma-ntreb în cele din urma. "Cine sunt eu?"
În acest editorial va invit la un dialog cu noi însine ca sa aflam "Cine suntem noi? Ce reprezentam?"
Citește mai departe...
"Asa vorbeste Domnul: Stati în drum, uitati-va, si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna; umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!" Ierimia 6:16
De curând am fost invitat la ziua de nastere a unei prietene în localitatea Cazaci.
Am ajuns acolo si împreuna cu doi dintre prietenii mei am fost întâmpinati de bunicii Nataliei. Am fost invitati în casa si primul lucru care mi-a atras privirea a fost un "Goblen" pe care scria: Isaia 1:18 " Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna."
Citește mai departe...
Salutare, copii! Ce mai faceţi? Vi s-a întâmplat să trebuiască să faceţi ceva, dar să spuneţi "nu vreau să fac asta" sau "nu pot să fac asta"?
Vreau să vă povestesc ceva... atunci când era un copil, Ellen Harmon, care mai târziu va deveni Ellen White, avea destule treburi de făcut în casa părintească aşa cum, desigur, ai şi tu acasă. Ea ştia că fiecare dintre membrii familiei trebuia să-şi facă partea spre a o transforma într-un loc fericit unde să-ţi placă să trăieşti.
Citește mai departe...Natalia Podeanu
"Eu am venit ca oile să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug" Ioan 10,10
"M-am hotărât! Sunt gata să-mi îndeplinesc visul. Nu mă interesează "gura lumii"! Sunt o persoană independentă şi cu siguranţă voi reuşi. Trebuie doar să am încredere în forţele proprii şi să lupt. Nimic nu mă mai poate opri! Visez deja la excursiile în Europa, la locurile în care voi fi un oaspete de onoare, la serile pe care le voi petrece cu familia mea la gura şemineului, la nopţile pe care o să-i învăţ tainele reuşitei mele. Bineînţeles cu puţin efort, voi avea lumea la picioarele mele. Voi trăi în belşug."
Citește mai departe..."Cu ochii plini de dor asteptau venirea Mântuitorului, când întunericul sa fie înlaturat si taina viitorului sa fie limpezita".
"Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ... ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam înfierea". Galateni 4, 4.5
Gradina Edenului ... Paradisul ... Casa noastra ... Pacatul ne-a despartit de acest locas minunat. Satana a cautat sa ne îndeparteze de Tatal nostru Ceresc si sa ne câstige pentru el.
Citește mai departe... Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
Credinţa în general este ansamblul ideilor şi reprezentărilor acceptate în gândire şi manifestate în trăiri şi acţiuni concrete. Credinţa biblică este încredere în Dumnezeu şi în adevărul revelat de El cu privire la mântuire.
Speranţa este siguranţa că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini la vremea lor. Speranţa îmi apare ca un aspect al credinţei, credinţa care priveşte spre viitor. Cele două funcţionează împreună.
Cum se naşte credinţa
Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, sub influenţa Duhului Sfânt, privind la Isus Hristos care se descoperă în Biblie, se obţine încrederea în Autorul mântuirii noastre (Rom. 10, 17; Evrei 12, 2; Ioan 7, 17), dacă nu cădem în capcana mândriei (Ioan 5, 44) sau a lăcomiei (1Tim 6, 10).
Intervievat: Rarinca Irina
- Studenta anul II Fac.de Matematica, Bucuresti
Aflându-ma zi de zi printre oameni, în mijloacele de transport în comun, sau în locuri extrem de aglomerate, mi-a fost imposibil sa nu observ tot felul de conflicte ce rasareau ca din pamânt. Încercând sa descopar cauzele ce-au generat aceste conflicte, mintea mi s-a îndreptat catre personalitatile puternice si reliefatul EU al celor implicati. M-am întrebat de ce exista atât de putina cedare, renuntare, îngaduinta...
B.B: Buna Irina, spune-mi te rog, crezi ca este posibila o totala renuntare la sine în favoarea celorlalti?
Citește mai departe...Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.
Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
totul contopindu-se în armonii cereşti.
Într-o zi, purtată de un vânt
al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
mi-am ferecat ochiul lăuntric,
sub pleoapa încântătoarelor bacante.
Ce ne spune experienta omenirii, dupa cum am vazut, realitatea, este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om, a individului a intarziatului mintal, a copilului mic si a fatului.
Dar valoarea vietii este calcata in picioare nu atat de paturile marginalizate ale societatii cat de lumea personalitatii progresiste care face din fapta sa logica si ideological pentru ceilalti, in numele “PROGRESULUI", un mod arbitrar si de la sine putere isi asuma raspunderea sa prezinte si sa perverteasca constiinta omenirii intregi.
Citește mai departe...